Cititoarea noastră Alexandra Babuș ne-a scris povestea ei de naștere naturală la maternitatea din Sfântu Gheorghe, Covasna, o experiență care i-a dovedit cât de puternică este. Ea a născut la 24 de ani, a avut un travaliu dureros, dar e fericită că a reușit să nască natural. Redăm povestea de naștere naturală la maternitatea Sfântu Gheorghe, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Acum trei luni, am dat naștere primului meu bebeluș, minunea mea, Alexandru. Nu a fost o sarcină planificată, în mintea mea de copil mai mare (de 24 de ani), un copilaș ar fi trebuit să apară în viața unei femei în momentul în care e realizată pe plan profesional, după ce s-a plimbat pe unde a putut, când efectiv s-a săturat și plictisit de viața ei. Evident că în cazul meu nu a fost așa.
Am vrut să simt ce simte o mamă când naște natural
Am rămas însărcinată și din momentul acela am început să simt un amalgam de emotii, să îmi fac fel și fel de scenarii, să am mii și mii de gânduri. Sarcina mi s-a părut foarte grea, am avut grețuri și stări de vomă, reflux din primele săptămâni până în ultima zi, schimbări bruște de comportament, pofte, plânsete, emotii, tot tacâmul.
Nu m-am gândit la momentul nașterii până prin săptămâna 36, când am aflat că din acel moment puteam naște oricând, sarcina fiind deja la termen. Nu am luat în calcul operația de cezariană, întrucât nu am avut probleme, sunt tânără, sănătoasă și, cel mai important, am vrut din toată inima să nasc natural, să fac așa cum se face dintotdeauna, să simt ce simte o mamă când naște natural, când toate vin natural.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Am ajuns la spital cu contracții din 5 în 5 minute
Când am intrat în luna a 9-a de sarcină am început să întreb în stanga și în dreapta, să citesc bloguri, să citesc tot felul de povești de naștere. Pot să spun că eram oarecum speriată, dar totodată prindeam curaj. Să nu o mai lungesc prea mult, am ajuns în săptămâna 41 de sarcină. Într-o joi am fost la o ultimă ecografie, iar doctorul care mi-a monitorizat sarcina mi-a spus că nu mai este cazul să așteptam și că dacă nașterea nu se declanșează spontan în următoarele 3 zile să mă internez pentru declanșare sau cezariană, dacă se impune.
Marți dimineața la ora 05.00 am sărit ca arsa din pat, am crezut că am făcut pe mine. Am realizat că s-au rupt membranele și am așteptat să înceapă durerile. La început au fost ușoare, ca cele de la menstruație. Soțul meu nu mai avea răbdare, așa că m-a trimis să fac un duș ca să mă ducă la maternitate. Când am ajuns la spital, contracțiile erau din 5 în 5 minute, dar abia le simțeam.
Am urlat ca din gură de șarpe
Mi s-a făcut control și ecografie, eram în travaliu, cu dilatație de 2, 3 cm. Aha! De aceea nu simțeam eu dureri prea mari, nu era nici începutul. Moașa m-a condus în sala de travaliu, mi-a explicat ce și cum ar trebui să se întâmple, apoi mi s-a făcut clismă și am început să aștept. Contracțiile mele erau din ce în ce mai dese, lungi și dureroase.
Când am ajuns în sala de travaliu și am auzit țipete din sălile alăturate, mă întrebam de ce nu se pot controla femeile acelea. Nici nu am avut timp să procesez gândul, că am început și eu să urlu ca din gură de șarpe. Doamne, ce dureri! Mă întrebam cum voi rezista? Încercam să ma plâng celor care veneau să mă controleze, dar degeaba! Cuvintele și poveștile pe care le-am citit despre cât de grele sunt durerile nașterii nu se comparau cu ce simțeam. Doamne, ce puternică ai făcut femeia!
Țipam și apoi le rugam pe moașe să mă ierte
După aproximativ 9 ore de travaliu, moașa mi-a făcut un ultim control, a constatat că am ajuns la dilatație maximă și mi-a cerut să o chem când simt că trebuie să împing. Nici nu a mai apucat să plece, că am și simțit cum bebe se împingea cu putere! M-am urcat pe masa de naștere și a început expulzia. După aproximativ 10 minute, am reușit să mă prind de schemă, dar cam târziu. O moașă mi-a făcut epiziotomie, iar cealaltă moașă s-a aruncat efectiv pe burta mea.
La ora 15:16 a ieșit și minunea! Am reușit! Mi-au pus imediat bebelușul la piept, l-am pupat cu lacrimi și bale la gură, m-am minunat câteva secunde de el, iar apoi l-au luat la curățat și cântărit. M-am simțit ușurată, dar asta până mi-au amintit moașele că mai am de expulzat placenta, iar ele trebuie sa coasă ce au tăiat.
Toate ca toate, dar din momentul în care s-a apucat moașa de cusut și până a terminat mi s-a părut o veșnicie.. Cred că am țipat mai tare ca la nașterea efectivă. Țipam și apoi le rugam să mă ierte, apoi țipam din nou și tot așa. Când au terminat, eram sleită de puteri. Am coborât de pe masă, iar de atunci, recuperare mai rapidă nu am simțit nici după 10 km de alergat. Eram fresh!
Din durerea cea mare a venit o minune și mai mare! Retrospectiv, chiar dacă asociez nașterea copilului meu cu cele mai mare dureri pe care le-am simțit, e cea mai frumoasă amintire pe care o am! De fapt, e cea mai de preț și, totodată, e momentul în care mi-am dat seama că o mamă le poate pe toate!
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere naturală la maternitatea din Sfântu Gheorghe, îți recomandăm să citești și:
- Travaliu de 120 de ore. „Înainte de expulzie, medicul mi-a cerut să nu împing timp de o oră și jumătate. Nu pot descrie durerea în cuvinte”
- Naștere naturală în Danemarca. „M-au cusut și descusut de câteva ori, în timp ce urlam de durere”
- Poveste de naștere fără epidurală în Germania. „Durerea e pe moment, dar fericirea e o viață întreagă”
- Naștere la Târgu Jiu. „Eu plângeam de durere, iar moașa îmi spune că nu m-a pus ea să fac copii”
