O cititoare Totul Despre Mame, care a avut parte de o naștere naturală la Maternitatea Odobescu din Timișoara, ne-a scris experiența ei, total diferită de ceea ce își imagina și spera. Și-a petrecut travaliul singură, iar la fiecare monitorizare, deși durerile erau puternice, i se spunea că mai are mult până naște. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„În anul 2022, am avut o naștere naturală la Maternitatea Odobescu din Timișoara. Fiind la prima naștere, imediat ce au început contracțiile am vorbit cu medicul, iar dânsul mi-a spus să plec la spital pentru control. Nu știam că va dura destul de mult până la nastere, dar simțeam că mă vor opri la spital si că noaptea nu o să fie la fel de ok ca și cum aș fi acasă, de aceea am si ezitat destul de mult până să pornim spre spital.
Mă așteptam ca medicul să vină la 8, a venit la 11
La miezul nopții, am plecat spre maternitate, unde mi s-a făcut controlul de rigoare și mi s-a spus că nu se vede pe aparat nicio contracție. Eu le simțeam, dar erau ușoare, așa că mi-am zis că e alarmă falsă și că plec spre casă. Recomandarea lor a fost însă să mă schimb și să rămân internată. Era deja 2.30 noaptea.
Ei, de acolo a început totul.
Până la 5-6 dimineața, contracțiile au fost suportabile. La monitorizare, mi se spunea că sunt contracții foarte mici și că mai am de așteptat. Eu le simțeam din ce în ce mai puternic. Știam că la 8 urmează vizita medicului și planul era ca, dacă nu sunt dilatată măcar la jumătate, să îi spun medicului să îmi facă cezariană, pentru că nu aș fi suportat contracții și mai puternice. Însă domnul doctor nu a venit la 8, ci la 11, asta după ce am tot întrebat în stânga și dreapta de el si am trimis o cunoștință să afle de ce nu vine.
„Voi, femeile din ziua de azi, nici să nașteți nu mai sunteți capabile!”
Asistentele tot veneau cu aparatul de monitorizare și îmi spuneau că am contracții mici, pentru care m-ar fi putut trimite și acasă. Ce nu știau însă ele, și nici eu, care eram demoralizată cu totul, era că mai aveam o oră până la naștere. A venit doctorul într-un final și, după control, mi-a spus că mai am puțin și ajung la jumătatea travaliului. Am întrebat ce înseamnă acest lucru, a râs și mi-a spus că voi vedea.
Doresc să precizez că nu am stat în acest timp în sala de travaliu sau în vreun salon, ci în sala în care stăteau și pacienții care așteptau rezultatul testului de Covid. Eu îl aveam deja, era negativ.
Durerile se intensificau și simțeam că nu mai pot, odată cu fiecare contracție mă lua și o stare de leșin. La un moment dat, a venit un alt doctor, pentru o altă pacientă, care, atunci când am zis „Nu mai pot” a răspuns: „Voi, femeile din ziua de azi, nici să nașteți nu mai sunteti capabile! Vă plângeți din orice!”
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Panicată, asistenta spunea să nu împing
Nu o să îi uit niciodată cuvintele. După 20- 30 de minute, am rugat o colegă să cheme asistenta pentru că simțeam nevoia să împing. Auzisem de la pacientă care fusese acolo înainte că simte că naște, pentru că îi venea să împingă. Când a văzut asistenta cum eram, speriată și panicată, a început să strige să vină medicul și mie să îmi spună să nu împing.
Am încercat, dar când am simțit că nu mai pot, i-am spus că o să nasc acolo. În sala de alături, era o capră, și mi-a spus că o să mă ducă acolo pentru că nu mai puteam ajunge la etaj, unde era sala de travaliu. Când m-am ridicat în picioare, a început să-mi curgă sângele șiroaie pe picioare, iar asistenta mă întreba pe mine ce se întâmplă. De unde să știu eu ce se întâmplă, când ele îmi spuneau că am contracții de trimis acasă:
A ajuns și doctor și mi-am născut fetița într-un final, iar acela a fost momentul în care am uitat toată durerea de dinainte. Am văzut cu ochii mei că situația din unele spitale din țara noastră e deplorabilă. Ceea ce trebuia să fie un moment frumos a fost exact opusul, până să o aduc pe lume pe fetița mea”.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă te-a intrigat această poveste de naștere naturală la maternitatea Odobescu, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Spitalul Odobescu din Timișoara. „Copilul avea cataractă congenitală, dar nimeni nu a văzut asta. Cadrele medicale erau prea ocupate să certe mămicile”
- Naștere la maternitatea Odobescu din Timișoara. „Am doar cuvinte de laudă pentru personalul medical”
- Naștere naturală la Timișoara, maternitatea Bega. „Nu mi-e teamă de o altă naștere, ci de cadrele medicale incapabile să-și arate umanitatea”
