Experiența de naștere la maternitatea din Constanța a fost departe de ceea ce și-ar fi dorit Maria P., una dintre cititoarele Totul Despre Mare, care și-a dorit să împărtășească povestea nașterii cu alte mame sau viitoare mame. Maria spune că regretă că a ales spitalul de stat în detrimentul celui privat și este intrigată de modul în care a fost tratată de personalul maternității.
„Ne-am dorit foarte mult un copil și am rămas însărcinată după 1 an și 3 luni de încercări. Am fost extrem de fericiți și am decis să facem controalele periodice la privat, la unul dintre cei mai bine cotați medici din oraș. Totul a decurs minunat, deși aveam inima frântă pentru că, din cauza pandemiei, soțul nu a putut participa la niciunul dintre controale.
Medicul meu mă putea asista doar dacă nășteam prin cezariană
Medicul care îmi monitoriza sarcina avea gărzi și la Spitalul Județean Constanța, așa că am decis să nasc acolo, opțiunea de spital privat fiind puțin peste bugetul nostru. Mi-am dorit de la început să nasc natural, deși medicul mi-a spus că nu mă poate asista decât dacă optez pentru cezariană, pentru că, din cauza restricțiilor, nu mai era permis să vină de acasă. Am decis în continuare aleg naștere naturală, atâta timp cât nu apar complicații.
A sosit și momentul mult așteptat. Am început să am contracții ușoare seara, în jurul orei 23.00. Pe la ora 1.00, am decis că durerea e deja prea mare și am mers la spital. Soțul m-a putut conduce doar până la poartă, și iată-ma singură singurică, la prima naștere, terifiată de ce mă asteaptă.
Am fost consultată de o doctoriță de la urgențe care m-a întrebat de ce am mers la spital, având dilațația doar de 1 cm. Am întrebat-o dacă să merg acasă, dar și-a dat ochii peste cap și mi-a spus să rămân. M-au dus pe etajul unde erau internate gravidele și unde am avut senzația că nimeni n-avea chef de un pacient nou, la ora 1.00 noaptea.
Nu mă puteam mișca de durere
Am fost luată peste picior până m-au întrebat dacă am avut sarcina monitorizată și cine mi-a monitorizat-o. Atitudinea s-a schimbat complet când au aflat cine e medicul meu și au devenit brusc foarte drăguțe, spunând: ”Poate bebe așteaptă pâna la ora 8, când intră domnul doctor de gardă!”.
Mi-au făcut eco și alte controale și m-au lăsat să aștept într-o cameră. Aveam dureri îngrozitoare și contracțiile erau deja la 3 minute distanță. La ora 2:30, când mi-au verificat din nou dilatația, aveam 4 cm. M-au dus pe etajul de nașteri, în sala de travaliu și m-au așezat pe un pat. Nu mă puteam mișca de durere. Se pare că dilatația creștea destul de repede, iar una dintre moase a venit, m-a luat dă mână și mi-a spus: „Hai, gata, că o să se termine repede, uite acum o să naști!”
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Trăgeau de mine, iar eu eram distrusă de durere
Eram terifiată. Schimbam mesaje pe Whatsapp cu soțul și îmi doream din tot sufletul să fi fost acolo cu mine. Durerile erau atât de îngrozitoare încât la un moment dat mă întrebam: ”Oare cum supraviețuiesc? Oare de ce mai sunt în viață? Cum poți să simți așa ceva și să nu mori?”
Au venit și mi-au facut morfină. M-a luat puțin amețeala și asta a fost tot, nu m-a ajutat cu durerile. Aveam la mine bani ca sa îmi „„umpăr” un tratament uman, dar nu puteam fizic să ajung la geanta mea să scot plicurile pregatite de acasă, așa că am primit tratamentul gratuit.
La un moment dat s-a rupt apa și am simțit că trebuie să împing. Atunci au venit moașele și mi-au spus să mă ridic, să mergem în sala de nașteri. Am crezut că glumesc. Trăgeau de mine și eu eram distrusă de durere. Trebuia să ies pe hol și să merg câțiva metri într-o altă cameră. Mai mult târâtă de moașele care îmi spuneau să mă grăbesc, că o să scap copilul pe hol, am ajuns în sala de nașteri, unde mi-au spus să mă urc pe pat. Nu puteam.
Am simțit totul, zbieram de durere
Am încercat să mă reazem puțin ca să mă târăsc cumva pe patul acela și au început să strige la mine: „Nu te așeza că stai pe capul copilului! Omori copilul!” A durat cam 10-15 minute de când am urcat până am născut. La 4:45 mi-am întâlnit minunea. N-o să uit niciodată capul perfect rotund și frumos, primul lucru pe care l-am văzut la ea.
Mi-au facut epiziotomie pe viu. După cele 30 de secunde magice în care am apucat doar să îmi sărut copilul pe creștet, mi-au luat-o și a început coșmarul. Mi-au făcut o anestezie locală, dar imediat ce au scos acul seringii, s-au apucat de cusut. Am simțit totul pe viu și zbieram de durere. Îmi spuneam că gata, mai trebuie să îndur asta și gata. După cele aproape 4 ore de travaliu îngrozitor de dureros, cât puteau să coasă? 15 minute…
Am născut doar cu moașa și niciun medic nu a venit să mă vadă din momentul în care am ajuns pe etajul de nașteri și până am plecat, deși mi s-a spus că voi naște cu medicul de gardă. Nu am văzut niciun medic în noaptea aceea.
Infirmiera m-a certat că am făcut mizerie la naștere
O infirmieră a venit să mă ducă înapoi în sala de travaliu ca să îmi revin puțin înainte să mă mute pe salon. A rupt de pe mine cămașa de spital, m-a lăsat goală complet și m-a pus să mă ridic și să merg goală pușcă până acolo. În tot timpul ăsta se plângea de câtă mizerie am făcut când am născut și cât are de strâns de pe urma mea. Mi-a dat o altă cămașă de spital să mă imbrac, deși îmi tremurau picioarele, nu puteam să mă îmbrac. Am reușit cumva.
Am ajuns în salon pe la ora 7.00 și mi-au spus că o să vină și copilul imediat. Am început să pregătesc „culcușul” pentru puiul meu. Era un salon cu 4 paturi și o singură baie. În salon mai erau 2 mămici, care își așteptau și ele copiii. Pătuțul era murdar. Plin de ceea ce cred că putea fi lapte, o salteluță îmbrăcată în imitație de piele albastră, veche și crăpată. Am scos sticluta de spirt din bagaj și m-am apucat să frec, cu ultimele puteri, patul copilului. Am scos scutecele și prosoapele din bagaj și le-am pus peste patutul acela, pentru că nu-mi dădea prin gând să îmi așez copilul direct pe salteluță.
Baia la comun e un coșmar
La 8.00 a venit medicul meu să mă vadă, se pare că era totul în regulă cu mine. Abia la 9:30 a ajuns bebelușul în salon și mi-au spus: „Pune-l la sân, dacă nu știi, vin eu mai târziu să-ți arăt!”. Am avut norocul că între fetița mea și sân a fost dragoste la prima vedere, s-a lipit și acolo a stat aproape non stop. Asistenta n-a mai venit să îmi arate cum. Fetița avea ochii lipiti și o vedeam cum se chinuie să îi deschidă. Am iesit pe hol să rog pe cineva să o curețe sau să îmi aducă mie ceva să o curăț și au început să țipe la mine că n-am voie să ies pe hol și că n-are nevoie copilul să vadă acum.
Pansamentul de la branulă era plin de sânge și desprins. Le-am rugat să mi-l schimbe, dar s-a întâmplat abia a doua zi dimineața la „toaletare”. Așternuturile de pe patul meu să pătaseră serios de sânge și am rugat pe fiecare asistentă sau infirmieră care a intrat în salon să mi-l schimbe, dar s-a intâmplat abia a doua zi dimineața, așa că dormit într-un pat plin de sânge.
Baia la comun cu alte patru lăuze e un coșmar. Am primit la micul dejun, dupa ce am nascut, un crenvurst fiert, o mostră de gem și o mostră de unt, cu o felie de pâine. Spun „mostră” pentru că erau ambalate individual, în niște cutiuțe mici. Eram moarta de foame și nu știu ce-aș fi făcut dacă nu mi-ar fi trimis soțul mâncare printr-o infirmieră.
Am regretat de atunci și încă regret că nu am făcut un efort să nasc la privat, că am crezut în sistemul medical de stat. Mi-am dorit ca experiența mea cu prima naștere, cel mai probabil singura, să fie una frumoasă. Nu mai aveam răbdare să plec acasă cu copilul. Dacă ar fi să mai nasc vreodată, nu aș mai alege spitalul de stat. Nu știu de ce se practică atitudinea asta, dar personalul te face să te simți prost pentru că trebuie să aduci un copil pe lume”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă te-a intrigat această poveste de naștere la maternitatea din Constanța, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Spitalul Județean de Urgență Constanța. „Când am încercat să îi dau ceva neonatologului, mi-a zis să îi iau ceva copilului de banii aceia”
- Cezariană la Spitalul Județean Constanța. „Personalul s-a purtat foarte frumos cu mine și totul a decurs bine”
- Cezariană la Constanța. „Pentru că sufeream și eram ignorată, am vrut să plec noaptea din spital, dar au refuzat să îmi dea copilul, așa că am sunat la Poliție”
- Naștere la Constanța. ”Eu am plecat din spital cu stafilococ auriu după cezariană, iar fetița, cu ruptură de claviculă”
- Naștere la Spitalul Județean Constanța. „Asistenta mi-a aruncat copilul în brațe iar baia i se făcea într-un stil barbar”
- Naștere la Spitalul Județean Constanța. „Moașa mi-a vorbit foarte frumos și m-a felicitat pentru comportamentul exemplar”
- Naștere la Constanța, în săptămâna 38 de sarcină. „Bătăile inimii nu se mai auzeau. Alma era plecată la ceruri”
