O cititoare Totul Despre Mame, care a avut parte de o naștere naturală la maternitatea Bucur, ne-a scris despre experiența pe care a avut-o și despre regretul de a nu fi născut prin cezariană. Ea susține că nu a avut parte de sprijin și susținere în travaliu, iar durerile pe care le-a simțit au făcut-o ca țipetele să-i fie auzite în toată maternitatea. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Deși locuiesc în Pitești, am optat pentru naștere naturală la maternitatea Bucur din București, cu medicul care mi-a monitorizat sarcina în privat, la mine în oraș. Am născut în aprilie 2022, dar, fiind o experiență traumatizantă, mi-o amintesc de parcă ar fi fost ieri.
Mai aveam trei săptămâni până la termen când s-a declanșat travaliul
Eram în săptămâna 37 de sarcină, iar miercuri dimineața am sesizat că am o scurgere ușoară. Am stat liniștită, știind că a doua zi, joi la prânz, am programare la control. Totuși, cum lichidul nu se oprea, am sunat medicul, care mi-a spus că ar fi bine să mă prezint la orice cameră de gardă pentru un control. Am decis să aștept totuși până a doua zi la control.
Seara, povestindu-i soțului, a insistat să mergem la control la București, de unde eram sigură că mă și întorc repede. Burta mă durea din weekend, abia puteam merge puțin pe jos, dar nu am crezut că urmează nașterea, pentru că mai aveam 3 săptămâni până la termen.
Simțeam că mă rup cu totul
Am ajuns la Maternitatea Bucur, unde mi s-a spus că am dilatație 3, m-au internat și l-au anuntat pe medic, care a spus să fie chemat când am dilatație 8. Asistentele păreau inițial ok, însă până la final s-a dovedit că nu prea sunt așa. Stând liniștită în pat, aud poc și simt cum curge lichidul incontrolabil. S-a rupt apa și nimeni nu mă auzea, când strigam să vină la mine. Prin urmare, m-am ridicat și am plecat să cer ajutor.
Asistentele nu erau în camera lor, fumau într-o altă încăpere și, deranjate, au venit cu mine înapoi în sala de travaliu. Medicul de gardă a venit să mă controleze, mi-au dat calmante, și pâna la 5 dimineața am fost ok. După, au început cele mai crunte dureri. Simțeam că mă rup cu totul de la mijloc și nimeni nu trecea pe la mine, deși cerșeam calmante și strigam de durere, lucru care le deranja pe asistente.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.
Copilul avea cordonul înfășurat de două ori
Simțeam că mor de durere, am cerut și cezariană, dar nu mai era mult până să nasc. Asistentele abia treceau pe la mine, și mai mult ca să îmi spună să tac. M-am chinuit până la 7, când a venit medicul meu și mi-a zis că a venit să naștem. Jur că nu înțelegeam cum aș putea să fac asta după atâta durere.
Deodată, sala s-a umplut ca la cinema. Dacă până atunci aproape că nu trecuse nimeni pe la mine, când a venit medicul, au apărut toți. Nu reușeam să împing cum trebuie, eram obosită și nemancată din ziua precedentă. Așa că o asistentă s-a pus pe burta mea, iar medicul urla să i se dea ceva să taie, copilul având cordonul înfășurat de două ori.
Am speriat tot spitalul
Copilul nu a plâns, a primit nota 6. Nu respira ok, abia l-am vazut vineri la prânz, după ce am insistat, stând la ușă. Auzeam asistentele făcându-și griji cum șterg sângele de pe tavan, de când a tăiat medicul cordonul. Medicul însă, care m-a cusut plin de sânge pe față, nu a fost deranjat. Cusăturile le-am simțit pe fiecare în parte.
Prin salon se dusese vorba că fac urât și asistenta chiar mi-a zis mirată că vede că sunt ok și ne înțelegem. Se pare că am făcut atât de urât în timpul travaliului că am speriat tot spitalul. Chiar și colega de salon mi-a zis că a auzit tot.
Regret că nu am ales cezariana
Abia puteam să merg din cauza tăieturii, eram și amețită bine, dar totuși am plecat să caut copilul. Trebuia să îl văd, eram îngrijorată că nimeni nu spunea nimic. Era bine, dar am plecat abia luni acasă.
Spitalul a fost ok, curat, dotat. Nu s-a deranjat însă nimeni să îmi arate cum să alăptez, nu am avut niciun sprijin în acest sens. Nu știu dacă la controlul inițial s-a văzut cordonul înfășurat sau nu, însă medicii se certau între ei, spuneau că nu a fost supravegheată sarcina, deși eu aveam dosarul la mine. Regret că nu am ales cezariana de la început și refuz să cred că nu s-a văzut cordonul înfășurat în jurul gâtului!
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere prin cezariană la maternitatea Bucur, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Maternitatea Bucur. „M-am simțit prost după ce i-am întins doctoriței plicul… Am jignit-o”
- Alegerea nașterii naturale. „Am vrut să cunosc durerile simțite de mama, bunica și soacra mea. Nu am vrut nici în ruptul capului cezariană”
- Naștere la Spitalul 700 din Târgu Jiu. „Acum să te văd dacă ești în stare să împingi. Că de urlat și plâns ești bună”
- Nașterea în România versus nașterea în Germania. „La noi, îmi era frică să scot un sunet, să nu urle moașa la mine. Acolo, moașa mi-a spus să o înjur dacă asta mă ajută”
- Travaliu de 120 de ore. „Înainte de expulzie, medicul mi-a cerut să nu împing timp de o oră și jumătate. Nu pot descrie durerea în cuvinte”
