Naștere naturală în Danemarca. „M-au cusut și descusut de câteva ori, în timp ce urlam de durere”

Ștefana a îndurat mult după naștere, având nevoie de transfuzii de sânge și de o operație ca să își revină.

Theodora Fintescu, redactor
naștere naturală în Danemarca
Sofia s-a năsut în urma unui travaliu greu, petrecut în mare parte acasă.

    Cititoarea noastră Ștefana ne-a scris povestea ei de naștere naturală în Danemarca, o experiență grea, cu un travaliu dureros și complicații după expulzie, încheiată însă cu bine. Redăm povestea de naștere naturală în Danemarca, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

    „Am ales să nasc în Danemarca, țară în care și locuim, și unde regula este că, dacă nu ți se declanșează travaliul până la 41+3 săptămâni, ți se induce nașterea. În data de 20 mai (aveam 40+5 saptamani), la 3 dimineața, am început să am contracții, care au ținut toata ziua. Erau regulate, dar nu intense. Până sâmbătă la miezul nopții ajunseseră să fie la 3-4 minute, cu durata de un minut, exact cum zicea moașa că trebuie să fie.

    Moașa mi-a spus că durerile vor dura 2, 3 zile

    Timp de o oră le-am avut la 3-4 minute, după care a început să creasca distanța dintre ele și intensitatea lor. Nu mai erau deloc regulate, așa că m-am speriat și am sunat-o pe moașă noaptea la 3. Mi-a spus că e normal, să iau un Panodil și să încerc să dorm. Nu m-au calmat deloc spusele ei. Am stat trează, având contracții la 10 minute cu durata de un minut, apoi a crescut iar distanța și intensitatea. La ora 4, când am mers la baie, am constatat că am puțin sânge pe hârtie, așa am sunat-o iar pe moașă, care mi-a spus că e normal și că mai durează până nasc.

    Am reușit să dorm două ore și jumătate, adunate din bucăți, pentru că aveam dureri mari în timpul contracțiilor. Sâmbătă pe la prânz începusem să transpir cand aveam o contracție. Seara, la ora 20, am sunat-o pe moașă să îi spun că nu mai pot de durere. Mi-a zis să merg dimineață până la spital să îmi dea ceva pentru durere, dar că e posibil să am durerile respective pentru încă 2-3 zile. Îmi venea să plâng.

    Am ajuns la spital cu dilatație 8

    Mama și soțul stăteau  lânga mine, încercând să mă ajute și să îmi ridice moralul. Dar durerea creștea și țipam când aveam contracții. La 1 noaptea, fără să mai vorbesc cu moașa, am plecat la spital unde, după control, mi s-a spus că am dilatație de 8 cm. Să înnebunesc, nu alta. Între timp, a venit moașa mea, care părea cam deranjată că a trebuit să vină la spital la ora aceea. A trebuit să îmi facă o perfuzie cu antibiotic.

    Au urmat 6 ore de coșmar. O aveam pe mama într-o parte, pe soț în cealaltă parte. Moașa era mai mult preocupată să treacă în raport ce se întâmplă, decât să stea cu mine. Mi-a spus că e prea târziu pentru epidurală și că poate să îmi ofere doar gaz ilariant pentru dureri. Nu am acceptat, am stat așa până la 2.20, când mi-a rupt moașa apa pentru că nu mă mai dilatam deloc. 

    Simțeam că mi se rupe vaginul în două

    De la 3 până la 7 am stat cu masca cu gaz și nu îmi amintesc prea multe, pentru că îmi dăduseră o doză mare și stăteam cu ochii închiși. Când am început să împing fata, aveam senzația că mor. Nu mi-au făcut epiziotomie, m-au lăsat să mă chinui. Simțeam că mi se rupe vaginul în două și fata parcă tot nu mai ieșea. Într-un final, pe 22 mai (41+0 saptamani), la 7.10, s-a născut Sofia (3,870 kg). 

    Însă nu se terminase! Cu fetița pe piept, plină de sânge, pentru că imediat ce a scos-o a pus-o pe mine, moașa încerca să mă coasă. Mă rupsesem în interior și sângerarea nu se oprea. M-a cusut, m-a descusut, a chemat încă o moașa, dar tot nu era bine, așa că mi-a scos firele iar. I-a dat fata soțului meu, a chemat un doctor, a început și el să mă coasă, însă tot fără succes. Iar m-a descusut. Mă simțeam ca un animal.

    Două zile am avut dureri crunte

    Începusem să urlu de durere, pentru că anestezia aproape trecuse, dar doctorului nu i-a pasat, până când a decis că nu poate așa și că trebuie să ma bage în sala de operații. Am pierdut doi litri de sânge între timp. Operația a durat o oră și m-am ales cu 9 copci în interior.

    Ștefana a avut nevoie de transfuzie de sânge

    Mama a fost mereu lângă mine, iar soțul meu a stat cu fetița în acest timp. Când m-au dus în salon, păream mai mult moartă decât vie. Eram albă la față, deshidratată și aproape inconștientă. Două zile am avut dureri crunte. Stăteam cu gheața între picioare. Abia puteam să alăptez. Soțul meu a stat cu fata. Asistentele veneau să-mi pună perfuzii, să-mi dea pastile și să vadă dacă sunt ok. Unele dintre ele îl mai ajutau pe soț să o schimbe pe Sofia.

    Am stat în spital până pe 26 mai, pentru că îmi făcuseră transfuzie, dar nu-mi creștea hemoglobina. Țin să precizez că nu a venit niciun doctor să verifice dacă operația e ok, până când nu am fost suspectă de hemoragie, deși labiile îmi erau umflate cât o minge de ping pong. 

    A trecut o lună de când am născut, dar nu mi-am revenit în totalitate. Totuși, dacă ar trebui să mai trec o dată prin asta pentru a-mi cunoaște fetița, aș trece fără ezitare”.

    Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

    Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere naturală în Danemarca, îți recomandăm să citești și:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa