Cititoarea noastră Mihaela Abrudan ne-a povestit experiența ei de naștere la „Dominic Stanca”, Cluj, în urma unui travaliu greu, la finalul căruia i-a fost alături o doctoriță foarte implicată și blândă. Deși Mihaela a avut parte și de vorbe și atitudini nepotrivite mediului în care se afla, spune că plusurile acestei maternități sunt mai mari decât minusurile, așa că ar naște oricând în același loc. Redăm povestea de naștere la „Dominic Stanca”, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„În vara anului 2020, în urma unui control de rutină, am primit diagnosticul de uter retrovers, catalogat de medicul la care am fost ca o malformație care mă va împiedica să devin mamă. În acel moment, am simtit cum pământul îmi fuge de sub picioare. În următoarele săptămâni am mers la mai mulți medici, mi-au pus același diagnostic, dar care m-au încurajat. Așa am întâlnit-o pe doamna doctor Carmen Bucuri, cea care m-a încurajat cel mai mult și m-a susținut necondiționat.
Ultimul control, în săptămâna 40
Aveam doar 22 de ani, nu mă simțeam pregătită în totalitate, eram încă studentă în anul 4, urma să îmi organizez nunta. Nu aveam un job, dar după câteva luni în care m-am gândit constant la “malformația” de care mi-a spus primul medic, am decis, de comun acord cu cel care urma să îmi devină soț, că ar fi bine să încercam. Ei bine, am reușit și am rămas însărcinată în mod natural, fără niciun fel de tratament și foarte ușor.
Am avut o sarcină extrem de ușoară, fără pofte, grețuri sau stări de rău, am fost în excursii, am facut parasailing în luna a patra de sarcină, am dansat o noapte întreagă la propria nuntă în luna a cincea, practic am făcut tot ce făceam și înainte să fiu însărcinată. Ei bine, am parcurs întreaga perioadă fără niciun fel de problemă și am ajuns în săptămâna 40. Eram în 3 ianuarie 2022, îmi amintesc perfect acea seară, în care am mers la ultimul control. Eram deja cât un balon cu aer cald, mă îngrășasem 25 de kg și îmi era greu să mă mișc.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Am cerut epidurala după ce, inițial, o refuzasem
După control, doamna doctor mi-a spus să merg acasă, că totul este în regulă, iar colul este încă închis. Am plecat acasă puțin deznadajduită, drept urmare m-am gândit să fac o baie ca să mă relaxez. Noaptea, la ora 2, m-am trezit și am realizat că mi s-au rupt membranele, dar cum nu aveam contracții încă am decis să mai rămân acasă. La ora 3, văzând că pierd foarte mult lichid, m-am îmbrăcat, am mâncat și am plecat împreună cu soțul spre spital. Odată ajunși în fața spitalului, mi-am luat bagajele, soțul mi-a oferit o îmbrățișare caldă și ultima mângâiere pe burtică, apoi am intrat în spital.
În următoarele ore, contracțiile au început să fie din ce în ce mai puternice și mai dese. A doua zi, la 12.00, eram foarte puțin dilatată, deși durerile erau groaznice și simțeam că nu le mai pot suporta. La ora 13.00, cu ultimele puteri, am mers din nou la verificat, dar nu am mai avut putere să mă urc pe masă, m-au ajutat asistentele și doctorița de gardă. Durerile erau crunte, iar eu eram epuizată, aveam deja 10 ore de travaliu. M-am hotărât să cer epidurala, pe care o refuzasem inițial, din frica de a nu rămâne pe viitor cu ceva urmări (dureri de spate). Însă am aflat că anestezistul e într-o operație, iar eu mai am de așteptat și de îndurat contracții.
Expulzia a fost de vis
La ora 13:40 au venit asistentele și m-au dus direct în sala de nașteri, unde mă aștepta anestezistul, un om blând, care mi-a explicat cum să stau ca să poată face anestezia. M-a ajutat o infirmieră, puțin cam nervoasă, în condițiile în care eu aveam contracții și urlam de durere. După administrarea epiduralei, travaliul de coșmar s-a transformat în ceva de vis, am reușit să și adorm pentru câteva minute, ceea ce m-a ajutat să am forțe proaspete pentru momentul expulziei.
La ora 15:30, doctorița Carmen Bucuri, care a fost ca un înger păzitor pe parcursul sarcinii, venise să îmi fie alături și în momentul nașterii. Mi-a dat câteva sfaturi despre cum să împing și cum să respir în timpul expulziei. Moașa îmi spunea că mai am puțin și îmi voi ține comoara în brațe, doctorița îmi spunea că sunt cea mai puternică mamă. Auzind aceste cuvinte, m-a cuprins o stare de bine, iar cu ajutorul celor două super eroine expulzia a fost una foarte ușoară și de vis. La ora 15:55, am adus pe lume un bulgăraș cu părul negru, Alexandru Ionuț. Puiul meu cântarea 3, 880 kg și avea 58 de cm.
După naștere, am fost ca o legumă
Odată cu apariția lui, am uitat de toate durerile și suferința din cele 13 ore de travaliu. Nimic nu mai conta, nici măcar faptul că eram tăiată foarte tare și doctorița mă cosea. Eram fericită și mă simțeam împlinită, alături de puiul meu, pe care l-am așteptat cu sufletul la gura, iar acum îl strângeam la piept și îl pupam în continuu. Aceasta a fost experiența mea, o experiență plăcută datorită doctoriței Carmen Bucuri, un medic excepțional, dedicat, empatic. A venit să mă vadă în fiecare zi, chiar dacă nu era de serviciu la spital.
Ca aspecte negative, as putea aminti faptul că în prima zi de după naștere eram ca o legumă: cum mă ridicam din pat, cum leșinam. Infirmierele nu empatizau deloc cu mine, urlau că nu reușeam să merg singură la baie, deși eu încercasem, dar cand am intrat în baie am leșinat. Cu toate acestea, dacă ar fi să o iau de la început, aș alege același medic și același spital, deoarece lucurile bune au fost mai multe decât cele rele”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la ”Dominic Stanca”, Cluj, te invităm să citești și:
- Naștere la Spitalul „Dominic Stanca”, Cluj. „Dacă ești de treabă și vorbești frumos, ți se răspunde la fel”
- Naștere la Maternitatea Dominic Stanca din Cluj. „Nu mai urla, că aici te las și naști singură!” UPDATE: Răspunsul maternității la acuzații
