Naștere la Vaslui. „Asistenta a început să urle la mine, să mă amenințe că îmi pierd copilul dacă nu știu să alăptez”

Colega de salon a Andreei era la a opta naștere, iar poveștile ei au îngrozit-o.

Theodora Fintescu, redactor
mama si nou nascut
Mama a fost îngrijiorată din cauza faptului că, la scurt timp după naștere, fetița mânca foarte puțin.

Cititoarea noastră Andreea ne-a scris povestea ei de naștere la Vaslui, în plină pandemie de coronavirus. Pentru Andreea, nu doar nașterea în sine a fost dureroasă, ci și momentul în care a fost cusută ”ca un cobai”, după cum spune ea. Redăm povestea de naștere la Vaslui așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Mă numesc Andreea și vreau să vă povestesc nașterea puiului meu de om, primul meu copil, născut în plină pandemie, la Vaslui, cod roșu de Covid în toată România. Știam de la începutul sarcinii că bebele meu este cu o săptămână mai mic decât estimarea cronologică, iar de la morfologia din săptămâna 32 aflasem că am placenta calcificată (eu neconsumând alcool și țigări), așadar nașterea a fost la 36.4 zile după măsurători.

Colega de salon era la al optulea copil

M-am trezit la ora 3:45 în data, de 13.10.2021, că mi s-au rupt membranele. Am făcut un duș, mi-am luat frumos bagajul și, cu inima cât un purice, am plecat spre spital; inima cât un purice deoarece m-am uitat cine este de gardă și am văzut că este fix doamna doctor de care toate mămicile se feresc. La ora 4:20 am ajuns la spital, era liniște totală pe la UPU. Mi-au făcut testul rapid Covid, ecografie și control, unde medicul a văzut că nu eram dilatată, iar apoi m-au dus în sala de nașteri.

Sala de nașteri era de fapt un salon pe palierul cu proaspăt mămici, iar înăuntru erau 3 paturi și masa de naștere. M-au verificat și acolo, mi-au pus întrebări pentru a ma interna, analize, branula și în pat cu mine, să aștept să îmi vină sorocul. În aceeași încăpere mai era o doamnă la al 8-lea copil, care avea travaliul avansat, cu contracții, și mi-a oferit numai „încurajări”. M-a speriat groaznic, eu neștiind ce mă va aștepta.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.

Protocolul spitalulului nu a permis ca doctorița mea să mă asiste la naștere

Între timp a venit și doamna doctor care mi-a monitorizat sarcina, mi-a spus că mai stă câteva ore în spital pentru a mă mai verifica, însă nu voi naște cu ea deoarece nu le permite protocolul, atât timp cât este de gardă altcineva. La ora 6 mi-au pus perfuzia apoi, ușor, ușor, au apărut durerile mici.

La ora 9..00 mi-au făcut antibiotic, iar durerile au început să fie mai intense. În tot acest timp, mi-au monitorizat frecvența, intensitatea și durata contracțiilor. La ora 11.00, durerile erau mai puternice, eu încercam să mă concentrez pe respirație, că așa am citit pe internet. Aveam un ceas fix în fața patului și monitorizam contracțiile, simțind că timpul nu mai trece, dar durerea se mărește.

La ora 13:40 simțeam că vreau la toaletă, am început să împing, primele 4 contracții pe pat, îndrumată de moașă și asistentă (care e un înger de femeie), apoi am fost urcată pe masa de nașteri și după  alte 5 contracții și durere groaznică a apărut, la ora 13:50, o fetiță de 2,750 de grame. M-am bucurat imens că am reușit, că am auzit-o plângând, că am văzut-o pentru prima dată pe minunea, care timp de 9 luni a stat în burtica mea.

Asistenta m-a amenințat că îmi pierd copilul dacă nu îi dau sân

Doamna doctor, cea de care m-am temut atâta timp, mi-a vorbit frumos, a spus că nu a mai avut de mult timp gravide care să nu urle, însă eu nu știam ce va urma: cusutul. De tăiat nu m-a tăiat, dar am făcut ruptură de vagin destul de urâtă, după cum vorbeau între ele. Doamna doctor a început să mă coasă, apoi moașa a zis: „Doamna doctor, dar nu vă jucați cu acul acela că nu o să reușiți nimic”. Replica ei a fost: „Lasă, Nuți, ca încerc așa”.

Ulterior, s-a dovedit că nu era deloc bine, spărgându-se alt vas de sânge pe acolo. Într-un sfârșit, m-a cusut cum a trebuit, însă m-am simțit ca un cobai, cu o durere groaznică. După 4 ore de stat în pat după naștere, m-au dus în salon la ora 18.00, la ora 18:30 mi-au adus copilul și mi-au arătat cum să o hrănesc, dar a mea este o mică somnoroasă și evident că m-am chinuit un pic să o alăptez.

În prima noapte am încercat să o hrănesc cum am fost „învățată”, la fiecare 2-3 ore, însă fără câștig tot timpul. Seara următoare, i-au făcut baiță și au cântărit-o, fata mea având 2,580 de grame, la o zi după naștere. Atunci, o asistentă foarte „drăguță” a început să urle efectiv că eu nu am grijă să îi dau sân, că o să îmi pierd copilul dacă continui așa, că nici cu scaunul nu ieșea și că cine m-a pus să fac copil dacă nu am grijă de el. Evident că m-a luat panica, plânsul, gândurile că ce să îi fac dacă ea nu vrea nici biberon, nici sân.

A doua zi, am descoperit că are un hemangiom pe umăr și iar panică și plânsete, pentru că internetul e plin de păreri. Au urmat vreo 3 zile în care mă rugam să ia în greutate să putem pleca acasă, să o vadă un dermatolog și să îmi dea o veste bună. Într-un sfârșit, m-a liniștit doamna doctor pediatru Ionescu, mi-a recomandat un dermatolog pentru a rezolva problema hemangiomului și ne-a dat voie să plecăm deoarece eram ambele în regulă. În ciuda pandemiei, a experienței cu asistente ce le știu pe toate și a doctorului cu experiență care face experimente, într-un sfârșit am trecut cu bine printr-o naștere mult așteptată”.

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Vaslui, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa