O cititoare Totul Despre Mame ne-a scris povestea ei de naștere la stat în Brașov, după o experiență dezamăgitoare în Londra. Ea a fost mirată să constate că în România a fost tratată cu profesionalism și empatie, iar personalul spitalului a încurajat-o și sprijinit-o cu alăptarea. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Un bebeluș nou în viața noastră, o nouă experiență. Am venit în România când aveam 30 de săptămâni de sarcină, hotărâtă să nasc acasă după o experiență destul de urâtă la Londra, la prima naștere. Mi-am găsit un doctor în urma recomandărilor de pe un grup de mămici și de aici a început aventura noastră.
Ce mult contează o vorbă bună!
M-am prezentat la dl dr. Boleac, la un cabinet privat, urmând să nasc la spitalul de stat. Toate controalele mele au fost minunate, domnul doctor este un om pregătit, un om cu care creezi o legătură, care știe să vorbească și să îți răspundă la toate întrebările.
Bebelinul s-a lăsat mult așteptat, așa că, la recomandarea doctorului, am hotărât să îmi provoace nașterea, la aproape 41 de săptămâni.
M-am prezentat pe 1 mai la maternitatea din Brașov, inima îmi bătea destul de tare, erau așa de multe sentimente adunate. La recepție erau patru doamne, cum m-au văzut mi-au zis: „Bine ați venit la noi!” și toate erau un zâmbet. Mi-am zis că așa să-ți tot începi ziua. Cât de mult contează o vorbă bună spusă de dimineață.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Durerile au fost groaznice, dar toată lumea m-a încurajat
A venit și doctorul la spital, mai întâi a venit să mă salute, să vadă cum sunt, și asta a contat foarte mult, începusem să prind curaj. Când să înceapă procedura de rupere a membranelor, doctorul mi-a zis că bebelinul are mânuța la cap și să mai așteptăm câteva ore, poate se mișcă. Eu voiam să nasc natural, doctorul știa asta și a avut răbdare să mai așteptăm.
Am stat multe ore în acea zi așteptând, am schimbat trei ture de asistente, toate foarte amabile, săritoare. Bebelinul până la urmă și-a luat mânuța și doctorul mi-a provocat nașterea. Durerile au fost groaznice, nașterea naturala nu este ușoară, dar am avut oameni lângă mine care doar m-au încurajat, asistente care mi-au vorbit frumos, care m-au ținut de mână când nu mai puteam, care au mers cu mine la baie, m-au ajutat să mă ridic din pat, orice am avut nevoie.
Cu ajutorul asistentelor, am reușit să alăptez
Uite așa am adus pe lume un grăsun de 3,950 kg și 52 cm pe cale naturală! După naștere am fost mutată într-o rezervă cu 3 persoane, aș fi vrut să fiu singură, dar totul era ocupat. Rezerva a fost cam îngrămădită, dar curată, mâncarea a fost bună și personalul de acolo minunat. Am fost uimită cât de mult se încurajează alăptarea, eu la primul copil nu am reușit să o fac și nu aveam speranțe nici la al doilea. A fost greu să îl atașez, dar nu era asistentă să nu încerce să mă ajute, să îmi explice, și uite așa am reușit să îmi alăptez bebelușul.
Toată aventura asta nu m-a costat nimic, nu am dat niciun ban nimănui și am plecat din maternitate cu amintiri frumoase, cu oameni minunați în suflet, cu sentimentul că se poate să fii tratat cum meriți și într-un spital de stat, că sunt doctori care își fac meseria și te tratează ca pe un OM”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
