Naștere la Spitalul Sf. Pantelimon. „Pentru că testul Covid al colegei de salon a ieșit pozitiv, nu mi-am văzut copilul patru zile”

Copilul a avut nevoie de tratament, după ce a înghițit sânge în timpul expulziei.

Theodora Fintescu, redactor
nou nascut care plange
Micuțul a fost separat de mamă, pentru a fi protejat de o eventuală îmbolnăvire.

Cititoarea noastră Raluca Coman ne-a trimis povestea ei de naștere la Spitalul Sf. Pantelimon din București. Experiența ei a fost umbrită de faptul că, deși a avut test de Covid negativ la internare, a trebuit să stea departe de copil timp de patru zile, până la externare. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Am tot citit poveștile mamelor pe Facebook și, până la urmă, mi-am luat inima în dinți și am spus să vă scriu și eu. Poveste mea începe în ziua de 22 martie 2021, când, la ultimul control, domnul doctor mi-a spus să așteptăm până la sfârșitul săptămânii și, în caz că nu nasc până atunci, să vin pe 30 martie ca să îmi provoace nașterea, deoarece copilul meu era mai mare cu două săptămâni și deja cântarea 3,400 kg.

Copilul a avut 3,700 kg și 57 de cm

Zis și făcut, însă vineri,  pe data de 26 martie, la ora 05:00, mi s- a rupt apa și am plecat de urgență la spital. Primul lucru a fost să mi se  facă testul Covid, iar după, m-au dus în sala de nașteri. La ora 08:00, domnul doctor a sosit în maternitate și mi-a făcut primul control. Eram dilatată doar 2 cm, iar copilul meu, fiind mare, cobora foarte greu.

După câteva ore, m-am dilatat, în sfârșit, suficient de mult încât să pot naște, iar la ora 13:00 minunea mea de băiat a sosit pe lume, cu 3,700 kg și 57 de cm. Eram așa de fericită că, în sfârșit, am putut să fac cunoștință cu minunea din pântecul meu, însă nu a fost cum mi-am imaginat. Nu am putut să îmi strâng puiul la piept, să îi simt mirosul, pentru că, din cauza pandemiei, nu primești copilul până nu ai rezultatul testului Covid.

Am stat două ore cu pacienta cu test pozitiv

Am înțeles acest lucru și am așteptat. După două ore m-au transferat în salon, unde mai erau doua femei care, la fel ca mine, așteptau rezultatul. Am dormit, ca să treacă timpul mai repede, iar după două ore am aflat că testul meu și a uneia dintre cele două erau negative, iar al celeilalte, pozitiv. De aici a început greul pentru mine.

Am stat internată patru zile, patru zile în care eu nu am avut voie să îmi văd puiul. Nu mi s- a permis nici să îi trimit hăinuțe și scutece, deoarece cei din maternitate nu știau cum să se coordoneze. Am stat cu fata căreia îi ieșise testul pozitiv două ore, timp în care am dormit, purtând mască.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.

Naștere la Spitalul Sf. Pantelimon. Personalul îmi trimitea poze cu copilul

M-au izolat într-un salon cu cealaltă fată, ea trebuia să nască prin cezariană. Trebuia să stăm doar în salon, nu aveam voie să ieșim nici pe hol să ne plimbăm. Veneau să ne ia temperatura și să vadă dacă avem simptome, dar doar atât. Țin minte că în prima zi nici gunoiul nu au venit să îl ia de la noi.

Patru zile mi- am văzut puiul doar în poze. Sunam la salonul de nou- născuți să cer informații despre el și mi se trimiteau poze. Bebele meu, la naștere, înghițise sânge și o noapte a stat la incubator, cu perfuzie. Am simțit că cedez psihic, deoarece puiul meu avea nevoie de mine, îmi era frică să nu fie mai grav, să nu se întâmple ceva cu el.

Fotografie primită de mămică pe telefon, de la personalul care îl îngrijea pe cel mic

Am pierdut laptele

Plângeam și nu puteam mânca mai nimic, dar mi-am spus să mă calmez, să mănânc, ca să prind forță pentru marele moment. Au trecut patru zile foarte greu, am avut impresia că a trecut o săptămână. Luni, la ora 16:30, ne-au externat și într-un final, am putut să îmi strâng puiul la piept și să îi simt mirosul.

Totul a avut consecințe. Nu am putut să îl alăptez deoarece am pierdut laptele, iar faptul că l-am văzut doar în poze m-a afectat. Însă orice poveste are un sfârșit frumos. Nu a mai contat nimic când am ajuns acasă cu îngerasul meu, care are acum trei luni și 7 kg și suntem bine și sănătoși amândoi. M- am gândit să împărtășesc povestea mea, pentru că posibil să mai fie mămici în situația mea și tot ce vreau să le spun este să fie puternice, să nu cedeze, deoarece totul va fi bine la sfârșit”. 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Spitalul Sf. Pantelimon, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa