Cititoarea noastră Dorina ne-a trimis o poveste de naștere la Spitalul Odobescu din Timișoara, experiență pe care o consideră neplăcută, în special din cauza personalului secției de Neonatologie. La scurt timp după externare, copilul a fost diagnosticat cu o afecțiune pe care medicii nu o identificaseră în spital. Redăm povestea de naștere la Spitalul Odobescu din Timișoara, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Mă numesc Dorina și am 28 ani. După ce s-a lăsat așteptat un an de zile, al doilea băiețel al nostru ne dădea de veste că urmează să vină pe lume. Așadar, în aprilie am aflat că sunt însărcinată pentru a doua oară.
Totul a fost groaznic de când am ajuns la spital
Bucuria a fost nemărginită, mai ales pentru fratele mai mai mare, care îl aștepta nerăbdător. Sarcina a decurs normal, fără niciun fel de probleme: controale, morfologiile trimestriale, totul ca la carte. A venit momentul mult așteptat, momentul venirii pe lume a mult așteptatului frățior.
În contextul actual, nu am putut naște cu medicul meu, fiind la un spital Covid, ci am fost îndrumată către alt medic. S-a impus cezariană, deoarece am avut cezariană și la nașterea anterioară. Totul a fost groaznic de când am ajuns la spital. Internarea a fost făcută într-o camera mică, neamenajată, cu o bancheta ca cea din tren, unde noi trebuia să ne schimbăm. Locuri puține, gravide care așteptau cu orele pe bănci sau pe scaune pe coridoare.
Eu am fost norocoasă, am stat pe un pat de pe care mă ridicam de fiecare data când trebuia să i se facă ecografie unei alte gravide.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Toată lumea este amabilă până când naști
A durat multe ore, 7-8 ore de așteptare, dar a venit pe lume băiatul nostru de nota 10 și 3,970 gr.
Toată lumea e amabilă până naști. M-au dus în salon imediat după operație. Fiind seară, copilul nu mi-a fost adus, iar a doua zi dimineață, nici gând, fiindcă încă eram imobilizată în pat (deși aveam salonul exact lângă secția de neonatologie). Acum începe, de fapt, povestea.
Mi-a fost adus puiul a doua zi după masă. Am încercat să îl alăptez și, alăptându-l, am observat că nu deschide ochișorul drept bine. Am pus asta pe seama hemangiomului prezent pe pleoapă. A doua zi, am observat același lucru. Am întrebat asistenta dacă este în regulă copilul, dacă e ok ochișorul, și mi-a spus că dacă ar fi o problemă m-ar anunța medicii.
Doctorița neonatolog m-a certat că nu am căutat-o
Țin să precizez că timp de 2 zile niciun medic de la neonatologie nu s-a prezentat și nu am primit nicio informație despre copil în afara celor din sala de naștere, date de asistente (greutate, înălțime, scor Apgar). Duminică seara am fost chemată de doamna neonatolog și certată că nu am căutat-o să mă interesez de copil, în condițiile în care nu știam niciun nume.
I-am explicat de ce nu am căutat-o, iar ea m-a certat că nu am observat că puiul meu are icter (mare, ce-i drept, însă consider că nu era datoria mea să le spun cum să își facă treaba).
Din moment ce copilul era consultat dimineața și apoi adus în salon, am bănuit că totul este în regulă. Am început sa plâng, pentru că situația mi-a fost expusă într-un mod agresiv, medicul spunându-mi despre puiuț că este „un copil cu probleme”, deși singura problemă la care se referea era icterul.
Naștere la Spitalul Odobescu din Timișoara. Niciun ajutor în alăptare
Am întrebat din nou dacă totul este în regula cu ochiul, iar răspunsul doamnei doctor a fost: „Dacă are icter, îl cauți să fie tot defect?”. Asistentele de pe secția de Obstetrică erau amabile, receptive și destul de atente la nevoile proaspetele mămici, însă cele care ar fi trebuit să fie cu adevărat amabile erau asistentele de pe secția de Neonatologie, pentru că în mâinile lor au stat corpurile fragile ale micuților noștri. Dar nu, nici pe departe.
Erau mereu deranjate de întrebări, răspunsurile erau ” nu știu” sau „nu va pot da eu aceasta informație, doar doamna doctor”, care doamnă doctor era destul de greu de abordat. Nu ne-au ajutat cu alăptatul, iar unei mămici i-au smuls copilul din brațe, considerând că mămica nu știe să alăpteze și copilul trebuie hrănit cu lapte praf.
Am întrebat de 5 ori dacă e ok ochiul
Noi, mamele copiilor noștri, nu aveam niciun cuvânt de spus în fata deciziei și reacției lor. A fost îngrozitor, mai ales că nimeni nu a putut fi alături, iar cu soțul mă vedeam doar pe geam. Părea ca totul se întâmplă cum vor și cum dictează doctorii și asistentele, că nimic nu îi poate atinge, că nu le pasă de nimic, că suntem prizonieri și ei conduc închisoarea.
Ajungem să fim externați după o săptămână (din cauza icterului), ajungem acasă, dar mă măcina în continuu ochișorul drept, care nu avea aspect normal. Am găsit o soluție să merg la un oftalmolog chiar a doua zi, unde am și primit diagnostic de cataractă congenitală. Așadar, copilul meu a avut această problemă de la naștere, însă nimeni în spital nu a avut decența de a-l consulta, deși am insistat de cel puțin 5 ori. Preocuparea lor era însă să certe mămicile.
Subliniez faptul că aspectul este vizibil cu ochiul liber, nu trebuie să fii medic să observi. Trebuia doar să îl privească, dar se pare că nu au făcut-o. Nu vreau să știu cum se desfășoară consultul zilnic al bebelușilor, ce controale le sunt făcute. Ce s-ar fi întâmplat dacă era ceva mult mai grav și nimeni nu ar fi observat? Așadar, experiența mea de naștere la stat, după o naștere la privat, a fost urată și de nerepetat”.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacăm ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Spitalul Odobescu din Timișoara, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Timișoara. „Am născut în spital, ajutată doar de partenerul meu. Până a venit medicul de gardă, fetița mea a devenit înger”
- Naștere în pandemie la Timișoara. ”Este epuizant nu doar pentru mame, ci și pentru cadrele medicale. Ești doar tu cu tine!”
- Naștere la Lugoj, Timiș: „În saloane nu există apă caldă, m-am spălat cu sticla, iar copiii stau separați de mame”
