Naștere la Spitalul Județean din Bistrița. „Am fost martora travaliului altor gravide iar asta a fost o traumă…”

„Colegele de sală erau în travaliu deja, iar când îmi aduc aminte îmi vine să plâng. Una dintre ele țipa de durere, a țipat o noapte întreaga fără să o bage nimeni în seamă…”

Theodora Fintescu, redactor
femeie in travaliu
Travaliul a epuizat-o, iar medicul a decis că se impune cezariana de urgență.

Cititoarea noastră Nicoleta I. nea scris povestea ei de naștere la Spitalul Județean din Bistrița, o naștere marcată de suferință, atât din cauza durerii din timpul travaliului, cât și a faptului că a fost martora suferințelor altor gravide. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Am citit câteva povești despre nașterea prin cezariană și am decis să scriu și eu povestea mea de naștere la Spitalul Județean din Bistrița. Totul a început când am mers la spital cu niște dureri de spate și de burtă aparent banale. Am mers la Urgență, unde o asistentă mi-a luat toate datele și m-a poftit în cabinetul unde avea să vina doctorița de gardă. După câteva minute bune, doctorița m-a așezat pe masa pentru ecografie, iar după ce a realizat că am contracții destul de dese a spus că trebuie să mă interneze.

Am fost martoră, timp de o noapte, travaliului dureros al unei alte femei

Am urmat toate procedurile pentru internare, iar seara a venit o asistentă, râzând, care m-a chemat la control, unde am aflat că sunt dilatată 1 cm. M-au trimis în sala de nașteri unde, șoc, două paturi erau ocupate, al treilea mă aștepta pe mine. A venit o asistentă, care m-a și controlat ulterior din 2 în 2 ore, și mi-a spus că nu am voie cu telefonul pornit, așa că mi-am anunțat familia.

Începea să mă doară din ce în ce mai tare, colegele de sală erau în travaliu deja, iar când îmi aduc aminte îmi vine să plâng. Una dintre ele țipa de durere, a țipat o noapte întreaga fără să o bage nimeni în seamă. Asistenta mi-a spus să stau liniștită că sunt la început și nu nasc, iar spre dimineață, când a venit doctorița de gardă, mi-a spus că pot să merg în salon, că nu sunt de născut, cu toate că aveam dureri destul de dese și destul de mari.

M-au durut vorbele asistentelor

Am mers în salon și am început să plâng, am plâns cum nu am plâns niciodată, pentru că acea noapte a fost pentru mine o traumă. Seara, a venit un doctor care m-a trimis la control și, deși nu eram încă de născut, pentru că nu eram dilatată, m-a trimis din nou în sala de naștere. În sală era o asistentă foarte morocanoasă. Aparent în spitale din România, dacă ești mămică tânără, ești luată la mișto și se fac glume pe seama ta. Dacă o femeie se comportă așa cu o altă femeie, chiar nu mai poți aștepta de la nimeni nimic.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Seara, pe la 23.00, când a venit la mine, i-am spus că mă doare, iar cu un râs răutăcios mi-a spus că dureri sunt cele pe care le ai când simți că mori. Noaptea nu a mai venit nimeni, dar auzeam personalul cum vorbea despre mine, spunând că nu înțeleg de fac unele femei copii dacă nu sunt în stare să nască. Mă dureau vorbele acelea foarte tare, aveam dureri din ce în ce mai dese și dureroase, țipam și nu venea nimeni.

Am ajuns la cezariană de urgență

Spre dimineață, medicul mi-a spus că sunt dilatată 7 cm și că trebuie să aștept. S-au schimbat turele și a intrat de gardă un înger care avea să mă scape de toată suferința din momentul respectiv. Deja eram epuizată, nu mai aveam forță nici să respir și mă durea îngrozitor. O asistentă mă ținea de mână și o imploram să nu mă lase. Într-adevăr, în acele momente simțeam că mor. M-a controlat medicul, mi-a rupt apa și au trecut alte trei ore în care trebuia să mă mai dilat. După cele trei ore eram epuizată. Eram deja dilatată, dar copilul nu coborâse, așa că am cerut cezariană. Au spus că cezariana nu e la cerere, însă, când m-a consultat medicul, a cerut cezariană de urgență.

M-au epilat pe repede înainte cu o lamă care cred că era veche, pt că m-au tăiat, s-au făcut procedurile pentru cezariană, iar la două minute după anestezie mi-am auzit fiul. Am început să plâng pentru miracolul care a venit în viața mea. Din ziua de 21.09. 2020 am devenit cea mai fericită femeie și mama. Din momentul în care îți auzi pruncul, toate trec!” 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Spitalul Județean din Bistrița, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa