Cititoarea nostră Anca ne-a trimis o poveste de naștere la Spitalul Județean Constanța, unde a venit pe lume, în martie 2021, fetița ei, Alessia. Anca a născut repede și a avut parte de un personal medical și auxiliar minunat. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Deși mă pot numi norocoasă că am avut o sarcină super ușoară, fără stări de rău specifice gravidei, în subconștientul meu eram stresată că nasc pe perioada pandemiei. Îmi doream enorm să nasc cu medicul care mi-a supravegheat sarcina, pentru că aveam încredere mare în el. Doar că el mă tot anunța că nu poate veni la cerere, că medicii nu au voie să mai facă asta, din cauza pandemiei.
Eu, fire curajoasă, îmi doream enorm să nasc natural, dar mă tot stresa gândul că, dacă vreau să nasc cu doctorul meu, va trebui ori să mă programez pentru cezariană (ceea ce nu voiam să aud), ori să mă rog la toți sfinții să mă apuce nașterea când este el de gardă. Ceea ce s-a și întâmplat!
Contracțiile au început sâmbătă dimineața pe la 3.00, când m-am trezit din somn și deja parca simțeam ceva diferit. Pe tot parcursul zilei apăreau și dispăreau, erau rare și deloc intense. În sinea mea, știam că se apropie momentul mult așteptat, dar nu îi spuneam soțului nimic, pentru că el se agită și se pierde repede, mai ales în momente cu o așa încărcătură emoțională. Am tăcut și mi-am ascultat corpul, pe care îl simțeam asa frumos cum se pregătea pentru ce urma. Am mers chiar și la piață și chiar făceam glume că eu sigur voi naște pe stradă dacă nu ma potolesc.
S-a așternut seara, când mi-am făcut dus și am zis să ma uit la TV, că de dormit nu prea aveam somn. Soțul ațipise iepureste și tot îmi repeta să îl trezesc în caz de ceva. Pe la 21:30 am simțit o durere intensă, în urma căreia am vociferat că asta e contracție de naștere. Mi-am luat telefonul lângă mine, cu gândul ca, dacă vine o altă contracție, să o notez. Încet, încet, contracțiile erau mai dese și mai intense, undeva la 10 minute distanță, ceea ce m-a și făcut să îi dau mesaj doctorului, să îl întreb cum să procedez.
Timid, l-am întrebat dacă cumva, printr-o minune, este de gardă, iar el, având simțul umorului, a făcut o glumă și mi-a spus că, dacă vreau să aflu, să mă prezint la spital. Mi-am trezit soțul și i-am spus că vreau să merg la spital să vad în ce stare sunt, dar îi tot repetam că dacă nu am dilatație, mă întorc acasă, să stau în mediul meu până se apropie nașterea.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Mi s-a explicat pas cu pas ce urma să simt
Ajunsă la spital, am mers la triaj, unde am fost nevoită să renunț la toate lucrurile cu care venisem de acasă, mi s-a spus să îmi iau rămas bun de la soț, el neavând voie în spital, și am urcat pe secție. M-a preluat o doamnă asistentă, care era vizibil obosită, și m-a condus pe un hol lung și pustiu. Era frig, iar eu eram doar în cămașa data de ei, dintr-un fel de material cauciucat. Atunci mi s-a făcut puțin teamă, văzându-mă singură pe holul acela pustiu și rece, și cu durerea de burtă pe care o simțeam tot mai tare.
Am ajuns pe secție și acolo, surpriză! Doctorul meu mă aștepta cu zâmbetul pe buze, spunându-mi că sunt cea mai norocoasă, pentru că el nu trebuia să fie de gardă, dar îi ține locul unui coleg. M-a consultat și mi-a zis că voi naște cât de repede, având colul dilatat 4 spre 5 cm. Mi-a spus, glumind, că dacă mai întârziam puțin, nășteam acasă. Mi s-a pus branula, iar asistenta a venit să îmi introducă medicația propusă de domnul doctor. Am întrebat-o când vor începe durerile cele mari, eu știind că asta va urma (am cursuri medicale terminate), iar doamna asistentă mi-a răspuns calm și drăguț că foarte curând, să ma pregătesc. Mi-a explicat pas cu pas ce va urma să simt.
În tot acest timp, domnul doctor m-a supravegheat îndeaproape, făcând glume și încercând să îmi ridice moralul. Durerile erau insuportabile, știu că încercam să mă axez pe respirație, ca să îl ajut pe bebe. Eu sunt rezistentă la durere și m-am pregătit psihic pentru această naștere. Totul a decurs ca la carte, eram mândră de mine că nu mă las pradă monstrului de durere și că pot să mă axez pe respirație. Imediat m-au dus în sala de naștere, pentru că am simțit nevoia să împing mai repede decât s-a așteptat domnul doctor.
La o oră după internare, am născut
Acolo era o moasă tare drăguță, care îmi vorbea foarte frumos, și care m-a lăudat, spunând că am comportament exemplar. Am împins o dată tare și bine, pentru că și pentru asta m-am pregătit mult pe tot parcursul sarcinii. Doctorul m-a felicitat și mi-a spus că dacă împing tot așa, voi naște când voi împinge pentru a treia oară. Așa a și fost, când am împins a treia oara a ieșit bebelușa mea, care era o ciufulită și care ținea mâinile gata, gata să mă cuprindă în brațe. Trecuse o oră și un sfert de la internare.
Recunosc că am fost o norocoasă și că mi-ar plăcea ca toate mămicile să nască așa cum am născut eu. A fost o naștere de poveste! Îi mulțumesc domnului doctor, care e un profesionist dar și nu om de nota 10, și personalului auxiliar, care s-a purtat exemplar cu mine, în ciuda a tot ceea ce auzisem despre o naștere la un spital de stat”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Spitalul Județean Constanța, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Constanța, în săptămâna 38 de sarcină. „Bătăile inimii nu se mai auzeau. Alma era plecată la ceruri”
- Naștere la Spitalul Județean Constanța. „Asistenta mi-a aruncat copilul în brațe iar baia i se făcea într-un stil barbar”
- Naștere la Constanța. ”Eu am plecat din spital cu stafilococ auriu după cezariană, iar fetița, cu ruptură de claviculă”
- Cezariană la Constanța. „Pentru că sufeream și eram ignorată, am vrut să plec noaptea din spital, dar au refuzat să îmi dea copilul, așa că am sunat la Poliție”
- Naștere rapidă, în liftul spitalului. ”Când am urcat pe masă, copilul avea picioarele afară și capul înăuntru”
- Naștere la maternitatea Cuza Vodă din Iași. „Nașterea a fost ușoară, dar realitatea din primele luni m-a dărâmat. Nimeni nu a vrut să îmi spună adevărul, să nu mă descurajeze”
