Naștere la Spitalul „Dominic Stanca”, Cluj. „Dacă ești de treabă și vorbești frumos, ți se răspunde la fel”

Bianca a avut parte de o naștere ușoară. A fost suficient să împingă de trei ori și copilul a ieșit.

Theodora Fintescu, redactor
gravida și moașa
Bianca avea doar 18 ani când a devenit mamă, iar experiența ei a fost una frumoasă. FOTO: Shutterstock

Cititoarea noastră Bianca ne-a trimis povestea ei de naștere la Spitalul „Dominic Stanca”, Cluj, dornică să-și împărtășească experiența pozitivă și să le încurajeze pe gravidele care urmează să nască acolo. Bianca spune că atât medicii, cât și moașele și asistentele, s-au purtat frumos și au dovedit empatie. Redăm povestea de naștere la ”Dominic Stanca”, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Numele meu este Bianca. Am hotărât să trimit și eu povestea primei mele nașteri, care a avut loc acum 3 ani, în februarie 2018, într-un spital din Cluj care are foarte multe păreri și experiențe negative. La momentul respectiv, aveam 18 ani și 4 luni. Prima mea sarcină. Am ales spitalul clinic ”Dominic Stanca” prin medicul meu de familie. Dânsul îmi recomandase.

Naștere la 40 de săptămâni

Am mers la controale la dânșii de pe la 5 luni de sarcină. Totul decurgea normal, băiețelul creștea frumos. Am avut parte de asistente tinere si răbdătoare mereu, de medici interesați și calmi. Nu am ales un medic anume, mergeam la cine era de gardă în momentul respectiv. În ultima perioadă, de pe la 36 de săptămâni, mergeam în fiecare săptămână la monitorizare. Discutam mereu despre naștere (îmi doream să nasc natural), mi s-a explicat cum sunt contracțiile și când să mă prezint. Și așa am mers până la 39 de săptămâni.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

În săptămâna 40, aveam următoarea monitorizare în caz că nu se întâmpla nimic. La 40 de săptămâni și 1 zi, dimineața la 4 și jumătate au început contracțiile, care m-au și trezit din somn. M-am ridicat să merg la baie, am observat că pierdusem și dopul gelatinos și m-am întors în pat pentru a monitoriza contractiile. Am observat că erau la 5 minute și destul de puternice. Suportabile, dar puternice ca intensitate. L-am trezit pe soț, ne-am aranjat, am luat bagajul și am plecat.

Am primit oxigen

Pe la ora 6 am ajuns în spital, cu contracții la 2 minute. M-au primit rapid în sala de travaliu. Le-am explicat intensitatea și durata lor. Mi-au spus să mă schimb, iar mai apoi m-au dus pentru controlul dilatației. Aveam dilatație undeva la 2 cm. M-am întors în salon cu contracții destul de puternice, am fost pusă la monitor și am așteptat. Pe la ora 7 m-au luat din nou la control, mi-au făcut o clismă și m-am întors în salon, urmând să aștept să mă dilat.

Între timp, contracțiile deveniseră foarte puternice și foarte lungi, cu un interval scurt între ele. M-am plimbat pe hol și în salon, în pat nu puteam să stau deloc, iar pe la ora 8 și jumăte i-am spus moașei că nu mai pot și că am nevoie de ceva pentru durere.

M-a luat, am fost pusă pe masa pentru nastere, mi s-a pus oxigen și ceva prin branulă (care nu a avut niciun efect la durerile acelea) și i-am spus că eu simt nevoia să împing.

A fost suficient să împing de 3 ori

Când m-a verificat, eram deja dilatată 10 cm, iar copilul era pe canal. Nu mă așteptam să mă dilat atât de rapid, nici dânsele, și a început toată treaba. Mi-au vorbit foarte frumos și mi-au explicat cum să respir, cât să împing și când. Venise încă o moașă, care mă ținea de una din mâini, iar capul meu era lasat pe ea. A fost un moment frumos, am simțit empatie.

După 3 împingeri, a ieșit și băiețelul, la ora 9:20, care a avut la naștere 3, 450 de gr și 55 de cm. Mi l-au arătat, apoi l-au luat. Am fost dusă în salon după 2 ore, iar spre seară mi l-au adus. Am avut parte de moașe foarte de treabă și ok, de medic neonatolog foarte cumsecade. Toți mi-au vorbit frumos. Pentru mine a fost o experiență frumoasă. Am vrut să arat prin povestioara mea că se întâmplă și lucruri bune la acest spital, că dacă ești de treabă și vorbești frumos, ți se răspunde în același fel”. 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți-a plăcut această poveste de naștere la ”Dominic Stanca”, Cluj, te invităm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa