Cititoarea noastră Ioana ne-a scris povestea ei de naștere la spitalul din Tulcea, dorind să le încurajeze pe gravidele care se tem de nașterea naturală și de durerile pe care le presupune. Ioana este convinsă că experiența ei frumoasă se datorează în mare parte moașei, care i-a explicat exact ce are de făcut, și care a învățat-o cum să gestioneze durerea. Redăm povestea de naștere, așa cum a fosts crisă de cititoarea noastră:
„Am tot citit poveștile mămicilor care și-au împărtășit experiența nașterii, sperând ca voi fi pregătită când va veni marele moment, dar am simțit pe pielea mea că nașterea este un proces unic. Am decis să vorbesc și eu despre cel mai intens moment al vieții mele, cu gândul de a încuraja viitoarele mămici, crescându-le încrederea în forțele proprii.
Fără contracții, dar cu membranele rupte
Sunt Ioana, am 29 de ani și am o bebelușă minunată, născută la maternitatea spitalului din Tulcea. În urmă cu trei luni, într-o noapte de luni spre marți, la ora 3:00, am simțit nevoia de a merge la baie. Până să ajung, am constatat că mi s-a rupt apa, așa că am luat repede bagajul și am plecat spre maternitate. Soțul meu mai avea puțin și mă lua pe sus, el crezând că voi naște în următoarele cinci minute.
Eram în săptămâna 37 de sarcină, iar ultimele patru săptămâni le petrecusem în pat, având colul scurt și riscând o declanșare prematură a nașterii. Așadar, la ora 4 dimineața mă aflam la spital, în sala de travaliu, încercând să adorm. Nu aveam nicio urmă de contracție, dar apa se tot scurgea, puțin câte puțin. La ora 7:00, medicul a venit să mă vadă și mi-a dat să beau ulei de ricin, care arată mai dezgustător decât se simte.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Simțeam că nu mai sunt stăpână pe corpul meu
După o oră și jumătate, au început contracțiile, destul de ușoare și rare. Între timp, mi-a fost făcută o ecografie, care a arătat că bebelușa e în regulă. Moașa, o doamnă minunată, care a fost ca o profesoară pentru mine, venea mereu în salon să mă verifice. Alături de mine a mai venit o fată aflată în aceeași situație, cu apa ruptă și fără contracții, iar moașa ne explica ce va urma, că vor fi dureri mari, dar pe care corpul nostru este pregătit să le suporte. Ne-a spus că trebuie să fim puternice și am simțit că ne-a și încurajat- e greu, dar se poate, ne-a spus. M-am simțit în siguranță alături de moașă, care mi-a dat încredere că pot face asta, eu nefiind nici pe departe o persoană foarte curajoasă.
Pe la 10:00 au început să fie durerile mai intense. Eu notam în timpul acesta minutul la care resimțeam fiecare contracție (încă am notița în telefon, o păstrez ca amintire). Când am ajuns la dilatație de 5 cm, moașa m-a anunțat că în puțin timp voi naște. Au urmat niște contracții foarte intense, pe care le simțeam foarte mult în spate și în tot corpul. Simțeam că nu mai sunt stăpână pe corpul meu. Am primit entonox (gaz ilariant), dar în durerea aceea nici nu reușeam să-l administrez. Imi dădea putere gândul că în curând voi naște și o voi cunoaște pe micuța mea dragă.
Am simțit că sunt înțeleasă și încurajată
La ora 11:00 am fost dusă în sală de nașteri, cu dilatație completă, iar procesul a durat 25 de minute, la 11:25 auzind glasul puternic al micuței mele. Și în acest timp moașa m-a ajutat, explicându-mi ce trebuie să fac în fiecare moment, când și cum trebuie să împing. Mi-a vorbit ca o profesoară experimentată, iar calmitatea ei m-a molipsit parcă și pe mine. Am fost foarte cooperantă, așa cum nu mă așteptam și am reușit, mai repede decât credeam.
Pe scurt, durerile intense au durat o oră și jumătate, dar contracțiile vin și pleacă, iar bucuria marii întâlniri anulează tot ce s-a simțit înainte. Cu siguranță, ușurința cu care am depășit momentele se datorează și personalului bine instruit și empatic- am simțit ca sunt înțeleasă și încurajată, ceea ce a contat foarte mult.
Nașterea mea naturală a decurs foarte repede și ușor, de recuperare nu mai zic. Sper ca povestea mea să încurajeze viitoarele mămici. Indiferent că e naștere naturală sau prin cezariană, sunteti puternice, să știți! Toate cele 9 luni ne pregătesc corpul pentru evenimentul suprem. Corpul, nu și mintea, ea ne face de multe ori să ne îndoim, de acolo vin frica, neîncrederea. Ar trebui să nu ne gândim prea mult – nașterea e un proces care se întâmplă pe pământul acesta de atât de mult timp. Se poate, nu e imposibil! Sunt dureri mari, dar pe care putem să le ducem. Vorbele moașei mi-au rămas întipărite în minte”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la spitalul din Tulcea, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la maternitatea din Tulcea. „Aveam dureri cumplite, i-am zis doctoriței de gardă că-i dau bani, doar să mă ajute să nasc mai repede”
- Naștere la spitalul din Târgoviște. „Moașa mi-a vorbit cu atâta blândețe, parcă era un înger trimis pe pământ”
- Naștere la maternitatea din Fălticeni. „Moașa mi-a făcut masaj în travaliu și a rămas peste program pentru mine”
