Cititoarea noastră Cristina S. ne-a scris experiența ei de naștere la Spitalul din Sfântu Gheorghe, mult diferită de ceea ce își dorea. Durerile travaliului au fost greu de suportat, iar indiferența personalului față de suferința ei o fac să-i fie teamă acum să facă un al doilea copil.
„Să fii părinte este un lucru extraordinar, iar noul rol pe care ți-l dă acea mică ființă care a stat timp de nouă luni la tine în burtică te împlinește cu totul. Experiența mea din spital, însă, nu a fost una plăcută. Am rămas însărcinată în martie 2022 și urma să nasc în decembrie. Știind cum sunt spitalele de stat și având o teamă permanentă de a nu lua vreo vreo infecție, am preferat să merg la privat pentru controale, urmând să nasc cu același doctor la un spital de stat din Covasna. Aș fi vrut natural cu epidurală, adică fără să simt durere în travaliu sau în momentele expulziei.
Aveam 42 de săptămâni, nu 40, cum mi se spusese până atunci
Totul a fost bine și frumos în cele 9 luni petrecute de bebeluș în burtică. Doctorul îmi răspundea la toate întrebările și mă asigura că totul este în regulă de fiecare dată când îmi era teamă. Totul s-a schimbat radical la penultimul control, când doctorul mi-a recalculat săptămânile de sarcină. Atunci am aflat că în loc de 40 de săptămâni, aveam 42 de săptămâni și că placenta era destul de îmbătrânită.
Ca orice mămică în devenire, știam de pe internet că nu e bine ca bebelușul să depășească 42 săptămâni pentru că ar putea apărea complicații în dezvoltarea lui. Și a început panica. Doctorul m-a liniștit și mi-a programat nașterea cu epidurală vinerea următoare, asigurându-ma că atât anestezistul, cât și restul echipei lui, vor fi alături de mine. Vineri dimineață am plecat la Covasna, eu și soțul meu fiind din Râșnov, pregătiți cu bagaj de maternitate și emoție să ne cunoaștem bebelușul.
„Vă facem noi ce știm!”
Vreau să adaug că Spitalul de Recuperare Dr. Benedek Geza a fost o surpriză plăcută pentru mine în ceea ce privește curățenia și comportamentul asistentelor. Am ajuns la spital, am făcut controlul cu domnul doctor, ca să vedem dacă totul este în regulă cu bebelușul. Mi s-a explicat atunci că anestezistul este în concediu și că nu au pe cine să cheme și că voi naște natural în aceeași zi. „Vă facem noi ce știm!”- a fost replica doctorului.
Nu am fost de acord să nasc natural fără epidurală, iar domnul doctor mi-a propus să merg următoarea zi la Spitalul Județean din Sf. Gheorghe, pentru că acolo era de gardă în ziua respectivă. Tot atunci mi-a prezentat și beneficiile gazului ilariant și m-a asigurat încă o data că totul va fi în regulă și că voi putea suporta durerile travaliului.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.
Când mă verifica moașa, mă simțeam ca un animal
Următoarea zi, am plecat din nou de dimineață din Râșnov și am ajuns în jurul orei 9:00 la Spitalul din Sf Gheorghe. Mi s-au datele pentru fișa de internare și am fost mutată într-un salon unde domnul doctor a venit ulterior și mi-a provocat travaliul. Apoi a urmat chinul. Am fost lăsată până la ora 18:00 singură. Mereu mi-am imaginat că, dacă voi opta pentru nașterea naturală, o să am o moașă lângă mine, care să mă liniștească și să îmi explice tot ce trebuie să fac.
Ei bine, moașa mea nu a fost nici pe departe cea mai empatică persoană. A fost un moment în care a venit în salon și mi-a spus că a uitat că trebuie să verifice cum mă simt și care este nivelul dilatației. Și atunci când mă verifica, mă simțeam ca un animal, mă simțeam agresată. Nu am mai rezistat și am rugat doctorul să mă ajute cu gazul ilariant. Din păcate, mi-a făcut mai mult rău, pentru că fiecare durere pe care o aveam, se amplifica.
Mi-am pierdut cunoștința pentru câteva secunde
M-au făcut isterică și egoistă pentru că nu reușeam să mă stăpânesc. Mă durea îngrozitor de tare și nimeni nu voia să îmi arate o urmă de compasiune. Doctorul se schimbase la 360 de grade. Nu mai era omul bun și de încredere cu care îmi doream să nasc. Atât el, cât și moașa s-au comportat ca și cum durerile nu existau pentru mine, ca și cum nu conta ce simt eu. Îmi doream să mor ca să scap de durere, urlam să mă ajute cu un calmant sau să îmi facă ceva să mă simt mai bine.
În tot acest timp, moașa era în salonul de lângă mine împreună cu colegele ei și mai striga din când în când la mine să mă liniștesc. Nu știu ce s-a întâmplat, dar de la ora 18:00 a venit o altă doamnă cu care trebuia să nasc. A fost lângă mine, m-a ținut de mâini, m-a calmat. Am fost atât de chinuită încât mi-am pierdut cunoștința pentru câteva secunde. Nu știam unde sunt, îmi era frică, frig și îmi tremurau picioarele. Moașa cea bună a fost lângă mine și m-a adus cu picioarele pe pământ. La 19:35 am născut minunea. Tudor Alexandru al meu!
Mi-e teamă să merg la ginecolog și să mai fac un copil
Nașterea propriu zisă nu a fost complicată, nu mai simțeam nimic la câte sedative și calmante aveam în mine și la cât de multă durere am suportat pe parcursul travaliului. Am fost cusută, pentru că bebe a fost prea mare pentru mine, și apoi mi s-a explicat cum să alaptez. Soțul meu a avut voie să stea în salon o jumătate de oră și să vadă bebelușul doar prin geam. Timp de 5 zile nu a fost lăsat să își țină copilul în brațe.
Sâmbătă am născut, deci marți trebuia să ieșim din spital, dacă totul era în regulă. Însă analizele au ieșit prost, pentru că am stat mult timp cu membranele rupte în timpul travaliului și am făcut e-coli. Au mai trecut alte două zile ca să vedem dacă bebelușul este în regulă și am observat cum comportamentul asistentelor s-a schimbat în totalitate. Toate îmi vorbeau frumos, toate erau dornice să mă ajute, să îmi fie bine, în condițiile în care abia după două zile de la naștere au venit să mă dezinfecteze cu betadină.
Într-un final, rezultatele analizelor au fost în regulă și am reușit să ieșim din spital. Menționez că există două echipe de asistente: cele pentru mămici și cele pentru bebeluși. Nu am ce să le reproșez doamnelor care s-au ocupat de bebeluș. Le mulțumesc și le voi fi veșnic recunoscătoare.
Și acum, după 2 luni de la naștere, am rămas cu teama de a merge la ginecolog, am rămas cu teama de a mai face un copil, de frică să nu ajung din nou pe mâinile unui personal pe jumătate dezinteresat”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la spitalul din Sfântu Gheorghe, îți recomandăm să citești și:
- Naștere naturală la maternitatea din Sfântu Gheorghe. „Doamne, ce puternică ai făcut femeia! Au fost cele mai mari dureri din viața mea, dar și cea mai prețioasă amintire”
- „Am născut gemeni la Sfântu Gheorghe și am ajuns la Brașov, la Terapie Intensivă. Una dintre fete a fost intubată”
- Naștere la Spitalul Județean Galați: „La primul control m-am simțit violată, la al doilea am crezut că sunt o vită”
