Naștere la spitalul din Lugoj. ”Dacă nu ai lapte, de ce tot vii la copil să îl deranjezi? Oricum, starea lui e cum e”

Cititoarea noastră atenționează asupra lipsei empatiei personalului de la Neonatologie și a informațiilor despre îngrijirea copilului.

Theodora Fintescu, redactor
proaspăt mămică și nou născutul ei
O vorbă bună și puțin sprijin în alăptarea copilului ar fi schimbat radical experiența de naștere la spitalul din Lugoj.

Cititoarea noastră Alexandra ne-a trimis povestea ei de naștere la spitalul din Lugoj, experiență care a lăsat-o cu un gust amar, nu din cauza nașterii în sine, ci a personalului de la Neonatologie. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

”Mă numesc Alexandra Salbagean și aș vrea să vă împărtășesc și vouă povestea nașterii copilului meu în spitalul din Lugoj, o experiență care pentru mine a fost traumatizantă.

Din săptămâna 30 de sarcină mi s-a scurtat colul, a trebuit să fac injecții cu dexametazonă, iar doctorul care îmi urmărea sarcina mi-a spus că e miracol dacă ajung la 37 de săptămâni. Am început să pierd dopul gelatinos pe la 35 de săptămâni, iar la controlul din săptămâna 36, doctorul meu mi-a spus să aștept până la 38 de săptămâni, când vine din concediu, să mă pregătească pentru naștere.

Recomandare de cezariană din cauza bazinului îngust

Fiind îngustă în bazin, mi-a spus că îmi este recomandată cezariana. Evident, mi-a sugerat că, dacă cumva încep contracțiile seara, să mă pun liniștită la somn, iar dimineața, când mă trezesc, să merg la spital. Am ajuns la 37+1, iar seara, spre surprinderea mea, mi s-a rupt apa.

Doctorul meu, fiind în concediu, evident că nu a răspuns la telefon, nici mie, nici medicului de gardă. La ecograf, bebelușul meu cântărea undeva la 3 kg, iar medicul de gardă, un om extraordinar, mi-a spus că voi naște ușor și repede natural. La ora 22, am intrat în sala de nașteri, iar la 00:35 am și născut.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Dar bebelușul meu avea 3,750 kg și cordonul strâns în jurul gâtului, iar acest lucru l-au observat doar când a rămas pur și simplu blocat în bazinul meu. L-au scos vânăt, nu mișca, nu respira. M-am panicat și am întrebat dacă mi-a murit copilul. În jurul meu, toți erau agitați.

Naștere la spitalul din Lugoj. Copilul a început să plângă după ce a fost resuscitat

După ce l-au resuscitat, a început să plangă. A fost cel mai frumos moment din viața mea. Însă, a doua zi au început părțile rele. Doamna doctor neonatolog a venit a doua zi de dimineață și mi-a spus: „Copilul e bine, dar nu își mișcă brațul. Semnează repede că ești de acord să îi facem radiografie, să vedem dacă nu cumva este clavicula ruptă, cu toate că noi noi suspectăm că este vorba despre paralizie de plex brahial (plexul brahial este rețeaua de nervi prin care se transmit informații de la coloană la umăr, braț și mână. Paralizia de plex brahial se produce la naștere, la copiii cu greutate mare. În unele cazuri, se recuperează de la sine, în altele e nevoie de kinetoterapie sau chiar de operație, în situațiile severe- N.red)”.

Am simțit că îmi cade cerul în cap în momentul acela. Am început să plâng și evident că nu am mai citit ce m-au pus să semnez. Nici acum, după 4 luni, nu știu ce am semnat. Încurajările doamnei au fost: nu plânge, nu e nimic grav, trece de la sine!

Unde îți e instinctul de mamă?

Și mai rele au fost momentele în care trebuia să merg la alăptat. Mi-a venit laptele foarte greu, iar una dintre cele două asistente de acolo mi-a spus: ”Dacă nu ai lapte, de ce vii la copil să îl deranjezi? Nu știi că și așa e cum e copilul tău? Nu mai veni!”

Bun, când mi-a venit laptele, am mers din nou la copil, nu știam nici cum să-l pun la piept. Copilul era mereu sătul de lapte praf. M-au tras de sâni, îmi spuneau: „Unde îți e instinctul de mamă?” Sau „Vai, ce o să faci tu când te duci cu copilul acasa?”.

M-au terminat psihic. Îmi era frică să merg să îmi văd copilul, din cauza „doamnelor” de acolo. Odată, copilul meu a început să plângă cât îl țineam în brate, a venit o doamnă și mi l-a smuls efectiv din brațe, spunând: „Nu trebuie să îl ții jumătate de oră în brațe” și s-a enervat și le-a luat bebelușii tuturor fetelor care erau la alăptat.

Mămicile nu merită să fie tratate în scârbă

Sfatul doctoriței a fost să nu merg niciunde cu copilul, că sigur își va reveni singur. Mi-a mai zis că dacă vreau să fiu totuși liniștită, să merg la un neurolog. Și a fost bine că am mers, pentru că altfel copilul rămânea nenorocit pe viață. Mulțumesc din suflet doctorului care a fost de gardă și asistentelor care m-au asistat la naștere pentru că, datorită lor, copilul meu e bine acum. În schimb, toată secția de neonatologie m-a lăsat cu un gust amar, am plecat de acolo cu multe frustrări și cu multă durere în suflet. Mămicile nu merită să fie tratate în scârbă și în bătaie de joc.

Am plecat din spital fără să știu să schimb scutecul copilului, fără să știu să îl îmbrac. Copilul meu era sătul de lapte praf și iritat în zona scutecului. Ar trebui ca în zilele pe care le petreci în spital ca proaspăt mămică să ți se arate toate lucrurile pe care va trebui să le faci acasă, nu să ți se spună ”te vei descurca!” și atât”.

DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă vrei să citești mai multe povești de naștere scrise de cititoarele Totul Despre Mame, le găsești AICI. Iar dacă vrei să citești și alte experiențe de naștere la spitalul din Lugoj, îți recomandăm și:

Te-ar mai putea interesa