Cititoarea noastră Alexandra ne-a spus povestea ei de naștere la spitalul Delta din Belgia, o experiență care a dezamagit-o, fiind departe de așteptările pe care le avea de la un spital privat. Redăm povestea de naștere la spitalul Delta din Belgia, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am citit atât de multe povești de naștere, încat am decis să-mi fac curaj să o pot spune și pe a mea, trecând din nou cu gândul prin tot ce a fost, o experiență groaznică, horror. Numele meu este Alexandra, am 24 de ani și locuiesc în Belgia de 8 ani. Am avut parte de cea mai groaznică și oribilă naștere, cu toate că am plecat foarte pozitivă spre spital.
Am avut o naștere indusă, programată pentru data de 27 mai, când copilul avea deja 41 de săptămâni și nu dădea semne că vrea să iasă. Totul a început pe data de 21, când mi s-a facut programarea. Mi-a spus doctorul că voi avea parte de cezariană, din cauza diabetului gestațional, a rinitei de sarcină și a tiroidei.
CITEȘTE ȘI: Vocea ta: Cum am scăpat de diabet gestațional?
În data de 27 mai, dimineața, am plecat spre spital, Spitalul Delta, privat, lăudat și foarte scump. După toate demersurile de internare, am ajuns în cameră cu soțul meu, m-am schimbat și am așteptat să vină medicul. La ora 9 și jumătate, au venit două asistente să îmi facă clismă. La ora 11, una dintre ele a venit cu mâncarea. Nu am înțeles care a fost logica, dar nu am mâncat, și nici nu am primit niciun semn de la medicul meu ginecolog, dr. O. Până seara, nu a mai venit nimeni la mine.
„Ești sigură că vrei cezariană?”
La ora 18.00, au început durerile. La 1.15 noaptea, am pus mâna pe telefon, l-am sunat pe domnul doctor și i-am spus că dacă nu vine acum la spital, îmi iau valiza și plec. Nimic de reproșat, la ora 1:30 era deja schimbat, la mine în salon. Conversația a fost așa:
– ACUM VREAU Să NASC!
– Ești sigură că vrei cezariană?
– Bineînțeles că sunt sigură, dumneavoastră mi-ați spus.
– Ar fi mai bine să naști natural, pentru că ești tânără.
-Dl doctor, acum vreau să nasc, nu mai pot, nu mi-a dat nimeni nimic.
-Ok, merg să pregatesc sala de operație.
10 minute mai târziu vine înapoi, spunându-mi că anestezistul nu îi dă anestezia, pentru că nu este o urgență și nici nu este suficient personal. La control, a introdus mâna în mine, la propriu, nervos, de am simțit-o până în adâncul inimii. Mi-a spus că nu sunt dilatată. A ieșit din salon și a fost ultima oară când l-am văzut la față.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
La ora 4 dimineața am cerut epidurală, pentru că nu mai rezistam. Prima epidurală nu a fost facută cum trebuie, a urmat a doua. La a doua, amorțeam doar pe o parte. A urmat a treia, amorțeam doar sus. A patra, în sfârșit ok, a durat o oră. La 10.00 dimineața, a cincea epidurală și dilatație 9. Nu mai puteam. La ora 13.00 a urmat o anestezie locală și încă un surplus în perfuzie. La ora 14:15 a ieșit, cu ventuză și forceps, un bebe de 3kg și 860 de gr.
„Everything is ok” și nu prea
Am născut cu doctorul de gardă, iar singurul lucru spus de el a fost „Everything is ok”, cu o față malefică. Personalul nu vorbește franceză, ci flamandă. Țin să preciez că în acest spital privat nu vorbea nimeni engleza. Fetița mea a ieșit vânătă și nu a scos niciun sunet. Au luat-o imediat într-un prosop și au fugit cu ea.
Mama mea a asistat la naștere, fiind singura persoană care mă încuraja, și a rămas cu șoc imens văzând totul. După 10 minute, mi-au adus fata, totul era în regulă, mulțumesc lui Dumnezeu! Între timp, doctorul a început să mă coasă, eram ruptă toată, dar eu nu scosesem placenta. Este absolut logic că dacă scot placentă mă rup iarași. Am rămas cu placenta, mi-au mai făcut o anestezie locală și au plecat. 40 de minute mai târziu s-au întors, și hai să mai împingi o dată. Nu mai puteam, dar am reușit până la urmă, după 25 de minute. În tot acest timp, încercam să mă bucur de suflețelul pe care îl aveam la sân deja.
Aceasta a fost povestea mea, strict de la naștere, ce a urmat în zilele petrecute în spital tot oribil a fost, dar, mulțumesc lui Dumnezeu, am trecut peste și am o bebelină sănătoasă care, în ziua în care am scris povestioara mea, a împlinit 5 luni. Doresc tuturor gravidelor o sarcină ușoară și o naștere ușoară și rapidă!”
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă o expunere subiectivă a unui moment trăit de ea.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
