O cititoare Totul Despre Mame ne-a trimis povestea ei de naștere la Spitalul Cantacuzino, din București, o naștere prematură, în pandemie. Mama banuiește că a născut prematur din cauza unei infecții nediagnosticate cu coronavirus, care a dus la scăderea cantității lichidului amniotic. Redăm povestea de naștere la Spitalul Cantacuzino, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Povestea mea nu este neapărat una uimitoare, dar vreau să vă povestesc, deoarece pe mine cumva m-a marcat. Am încercat timp de 6 luni să rămân însărcinată și eram dezamagită cu fiecare apariție a menstruației. Când, în sfârșit, am rămas, am avut o scurgere ușoară, de culoare mai închisă, dar eu am crezut că urmează să îmi vină menstruația. Am plâns toată seara, până am adormit.
În trimestru II am aflat că s-a redus lichidul amniotic
A trecut o zi, au trecut două, scurgerea nu mai înceta, așa că m-am decis să fac un test de sarcină. Negativ. M-am programat la medic, iar în urma ecografiei medicul mi-a spus că este posibil să fie sarcină, dar este posibil să fie și un cheag de sânge care s-a spart.
În urma analizelor Beta HCG, s-a confirmat prezența sarcinii. Eu și soțul meu eram în culmea fericirii, nimic nu ne mergea rau, toate controalele au fost ok, urma să avem o fetiță. Toate bune și frumoase, până la morfologia de trimestru II, când mi s-a spus că lichidul amniotic a scăzut considerabil. Medicul nu a știut să îmi spună din ce cauză, deoarece eu nu am semnalat scurgeri vaginale, dar a menționat faptul că bebelușa mea poate ajunge să sufere în burtică.
Medicul a decis să scoată copilul la 35 de săptămâni
Vestea a căzut ca un trăznet peste mine. Perioada când a scăzut lichidul amniotic a coincis cu o răceală ușoară prin care am trecut, dar tind să cred că am fost infectată cu virusul Sars-Cov-2 și că acesta a provocat toată durerea mea. Controalele erau mai dese și mi s-a recomandat injecție cu dexametazonă pentru maturarea plămânilor bebelușei.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
La 35 de săptămâni, am fost internată pentru observație. După 2 zile de stat în spital, medicul meu a decis că este mai bine să îmi scoată bebelușa, deoarece, din cauza lichidului foarte putin, a avut restricție de creștere de 2 săptămâni. Mi s-a făcut anestezie și în câteva minute am auzit cel mai frumos țipăt: fetița mea.
Rămasă în salon împreună cu o altă fată, venea din când în când asistenta să vadă dacă avem nevoie de ceva sau dacă dorim să ne ajute să mergem la baie. Deplasarea era un chin, iar ridicatul în șezut era groaznic. Preferam să rămân în picioare minute bune decât să mă așez și să fiu nevoită să mă ridic din nou. Sigurul lucru care m-a motivat și m-a ajutat să ma refac foarte repede a fost fetița mea. Din fericire, nu a avut probleme medicale, dar a trebuit sa rămână în spital până a ajuns la greutatea care ne permitea să plecăm acasă.
Stresul m-a făcut să pierd laptele
Născută prematur, cu 2,100 gr și 43 cm, fetița nu a putut accepta sânul, pompa de muls nu mă ajuta deloc, stresul că abia ia în greutate și că trebuie să mai rămânem în spital m-au făcut să pierd laptele. Din cauza aceasta, aproape am intrat în depresie, deoarece mi-am dorit mult să alăptez. Aveam orar fix când puteam merge la ea să o hrănesc, inima mea era făcută bucăți știind că nu o pot avea lângă mine tot timpul, nu puteam primi vizite din cauza pandemiei, mă simțeam singură și zilele nu mai treceau.
Din fericire, totul a fost bine si acum ne pregătim de petrecerea de un an. Ne gândim și la bebe 2, iar daca va fi să fie, voi alege același spital și același medic. Am avut noroc și de o doamnă doctor neonatolog foarte bună, care m-a încurajat și m-a ținut la curent cu toate analizele pe care i le-au făcut. Nu sunt condiții de 5 stele, dar sunt foarte stricți cu igiena, mai ales în zona bebelușilor, ceea ce m-a impresionat într-un mod pozitiv. Doresc multă sanatate tuturor mămicilor și bebelușilor și nu uitați că fiecare are câte un înger păzitor!”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Spitalul Cantacuzino, îți recomandăm să citești și:
- Naștere prematură provocată de E-coli. „Copilul avea semne vitale slabe, iar după naștere a fost resuscitat”
- Naștere prematură la Deva. „După ce am așteptat ore în șir Ambulanța, asistenta a refuzat să mă ia, pentru că nu avea incubator”
- Naștere prematură la Turnu Severin. ”Am stat o lună în spital și am văzut cât de ușor își abandonează multe mame copiii”
