Naștere la Târgu Jiu. „Eu plângeam de durere, iar moașa îmi spune că nu m-a pus ea să fac copii”

Când a intrat în travaliu, gravida era deja în săptămâna 41 de sarcină.

Theodora Fintescu, redactor
femeie in travaliu
Cristina a avut parte de un travaliu dureros și se aștepta ca personalul să o încurajeze măcar cu o vorbă bună.

Cititoarea noastră Cristina T. ne-a scris povestea ei de naștere la Spitalul 700 din Târgu Jiu (Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu), o experiență care a lăsat-o cu un gust amar, mai ales din cauza comportamentului angajaților spitalului. Redăm povestea de naștere la spitalul din Târgu Jiu, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Aveam 40 de săptămâni și 5 zile, iar seara, pe la ora 7, în data de 25.12.2018, aveam o mare poftă de cârnați de casă. Am prăjit cârnații, mirosea încântător, doar că nu mi-au făcut bine și am început să am o stare îngrozitoare de greață. A trecut totul, m-am trezit dimineața la ora 4, cu dureri asemănătoare celor menstruale. Nu le-am dat importanță în prima fază, stăteam în pat fără să pot dormi, așa că m-am ridicat în cele din urmă.

Vedeam cum țâșnea sângele din venă

I-am spus mamei că eu cred că nasc, dar am zis să mai aștept totuși, că poate sunt contracții false. S-a făcut ora 9 dimineața, am pregătit bagajul și am plecat spre Spitalul 700 din Targu-Jiu. Am pregătit actele pentru internare și am fost dusă sus cu liftul, de o asistentă. În sala de travaliu, o asistentă mi-a pus branula dar, fiind ocupată să stea de vorbă, a uitat să o închidă. Sângele țâșnea, eu strigam la ea, iar ea la mine, spunându-mi să nu mă uit și să nu mă panichez.

După controlul făcut pe capră, mi s-a spus că nu nasc încă, nefiind dilatată, așa că am fost trimisă acasă. După ce am ajuns acasă, contracțiile au devenit din ce în ce mai puternice, așa că m-am întors la spital. M-au controlat din nou și mi-au spus că până în data de 3 ianuarie 2019 nu voi naște. Înainte de a pleca iar spre casă, mi-au făcut o injecție, dar nu știu cu ce, nu mi-au spus.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.”La început de drum”. Detalii AICI.

Am ales să plecăm la un alt spital, cel din municipiul Motru, unde mi s-a făcut un alt control, au constatat că am dilatație mică și, pentru că aveam contracții din ce în ce mai mari, m-au trimis spre Spitalul 700 cu ambulanța. Ajunsă acolo, cadrele medicale au țipat la mine, spunându-mi că pot ajunge cu orice la spital, că nu sunt încă de naștere, le-am spus că vreau să rămân internată pentru că mă simt mai în siguranță în spital.

Moașa m-a pus în scaun și a alergat spre sala de naștere

M-au dus în sala de travaliu, m-au controlat și au decis să-mi rupă membranele. Am rămas cu moașa, eu plângeam de durere, iar doamna îmi răspundea sec: „Te-am pus eu să faci copii?”.

La ora 3 dimineața, mi-a spus că mă duce în sala de naștere, m-a pus pe un scaun și a început să alerge. M-am speriat, nu știam ce se întâmplă, eram foarte obosită și mă simțeam paralelă cu tot ce era în jurul meu. Mi-au spus: 1, 2, 3 împinge, iar la ora 3.30 am auzit plânsul copilului meu. În timp ce lacrimile îmi curgeau șiroaie și murmuram ”copilul meu!”, doctorul care mă cosea, râzând, a spus: ”Copil ți-a trebuit ție!”

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Spitalul 700 din Târgu Jiu, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa