Cititoarea noastră Alice Glodeanu ne-a trimis povestea ei de naștere la privat în Oradea, o experiență plăcută, chiar dacă a fost nevoită să nască prin cezariană și nu natural, așa cum plănuise. Redăm povestea de naștere la privat în Oradea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Am citit de curând pe pagina dumneavoastră Facebook că mai multe mămici ar dori să citească povești pozitive ale nașterii și aș dori să o spun pe a mea pentru a le încuraja. Pentru că și eu sunt mamă pentru prima dată, le înțeleg pe viitoarele mamici că sunt foarte emoționate, mai ales cele care sunt la prima sarcină, și aș dori să vă las o scurtă povestioară despre cum a decurs nașterea mea la un spital privat din Oradea.
Să începem de la început: primul control. Să vă spun sincer, până la vârsta de 21 ani nu am fost niciodata la un control ginecologic și m-am hotărât că ar fi cazul, așa că am căutat, m-am interesat și am ascultat mai multe păreri și încercam să mă decid la ce medic să merg cu încrederea că va fi totul ok.
- CITEȘTE MAI MULT: Cum să alegi obstetricianul potrivit
Am fugit de maternitatea de stat
Însă viața avea alte planuri pentru mine și m-am trezit cu un test de sarcină pozitiv. Eram speriată, îmi doream un copil din tot sufletul, dar nu mă simțeam pregătită. Am ales un spital privat, deoarece am auzit povești destul de urâte despre maternitate si personalul din aceasta și mi-a fost frică să merg acolo.
Încă de la primul control ginecologic, domnul doctor mi-a inspirat încredere și, mai ales, m-a impresionat faptul că e pro naștere naturală și chiar mă încuraja să nasc natural, cezariana nici nu a fost adusă în discuție. Totul a decurs bine până în luna a 9-a, când eram pregatită cu băgăjelul făcut, însă colul meu era închis și lichidul dispăruse subit.
- CITEȘTE MAI MULT: Naștere naturală sau cezariană? Cum știi care e varianta potrivită. Sfatul ginecologului
Cum am ajuns la cezariană
Cu o zi înainte să împlinesc 40 de săptămâni, am fost de acord cu medicul că nu are rost să mai stau și voi face cezariană pentru a nu risca să pățească bebelușul ceva, deoarece existau deja riscuri pentru el.
Să vă spun sincer? Prima mea sarcină, așteptam să nasc natural indiferent cât va fi de greu, iar faptul că voi ajunge la cezariană l-am exclus complet din viața mea. Însă viața, din nou, avea alte planuri, deci…să înceapă nașterea.
Țin să menționez că prin săptămâna 37 am fost sfătuită de ginecolog să fac un control preanestezic la ATI, ceea ce am și făcut, astfel că în ziua cea mare am fost pregătită informativ, emoțional însă mă simțeam ca și cum urma să mor, îmi era frică de ce va urma, de anestezie, de tăietură, de tot.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
După ce m-am internat am cunoscut toți medicii care urmau să fie prezenți în sala de operație, niște oameni calzi, blânzi, pâinea lui Dumnezeu, ce să mai zic. Doctorița anestezistă mi-a explicat fiecare pas pe care îl va face pentru ca eu să fiu pregătită, totul a fost făcut ca la carte, dintr-o singură înțepătură. Pe durata operației, doctorița, împreună cu asistentele ATI, au stat de vorbă cu mine, permanent am fost întrebată dacă sunt bine, totul a decurs perfect.
- CITEȘTE MAI MULT: Cum decurge, pas cu pas, o naștere prin cezariană
Am primit ajutor pentru alăptare
Am stat internată 3 zile, ar fi trebuit să stau 4, dar totul a mers bine, iar eu și bebe am putut pleca acasă. În acele 3 zile de spitalizare pot spune că am fost tratată ca o prințesă. De acasă nu am avut nevoie decât de papuci și periuța de dinti, în rest, totul a fost oferit de ei. În ceea ce privește mâncarea, seara mi se aducea un meniu din care să aleg ce vreau să mănânc următoarea zi.
Pe lângă medicii de gardă care veneau în vizita de 2 ori pe zi, medicul meu a venit și el zilnic să vadă starea mea, iar asistentele, dacă nu le chemam eu, veneau periodic să verifice dacă sunt ok, daca bebe se atașează bine la sân, dacă am nevoie de ajutor cu el. Mi-au arătat cum să îi fac baie, iar la externare am primit și câteva pagini printate despre bebeluși: îngrijiri, riscuri, un ajutor bine primit.
- CITEȘTE MAI MULT: Totul despre alăptare. De la pregătire până la înțărcare
Personal de nota 100
Țin să precizez că la 6 ore după operație am mers și am fost încurajată să merg cât de mult pot, iar în ziua externării mergeam ca înainte de operație. Pe lângă costul nașterii, nimeni nu a cerut nimic în plus ca să fiu tratată frumos.
A fost o experiență minunată și cu siguranță voi alege din nou această frumoasă echipă să îmi asiste nașterea. Personal de nota 100, de la medici și asistente, până la infirmiere și brancardieri. Au reușit să îmi facă cel mai urât coșmar (cezariana) să devină cea mai frumoasă experiență, si pentru asta sunt recunoscătoare și îi respect. Nu au așteptat plicurile cu bani, doar și-au făcut meseria cu pasiune și plăcere”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă aceastp poveste de naștere la privat în Oradea, îți recomandăm să citești și:
- Poveste de naștere la privat, în Cluj. „Cel mai interesant a fost că mi-am dozat singură anestezia”
- Naștere prematură la privat, la 35 de săptămâni, după un travaliu rapid, petrecut în mașină
- Naștere în privat. ”Am plătit 7.000 de lei și am rămas cu o tăietură de 20 de cm”
- Vocea ta: Nașterea la privat vs maternitatea de stat. Unde aș naște din nou?
- Planul de naștere, o glumă proastă într-un spital privat. Cum am ajuns la cezariană, deși nu mi-am dorit-o