Speriată că sarcina ei nu se dezvolta normal, Andreea Maria, una dintre cititoarele Totul Despre Mame, a ajuns, până la urmă, să nască un băiețel superb și sănătos la Spitalul Sesto San Giovanni, Milano, Italia. A avut un travaliu greu, petrecut cu soțul alături, însă încurajările lui au fost departe de a-i ușura misiunea. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am aflat că voi fi mamă în prima zi de Crăciun a anului 2022. Mi se părea ireal. Nu mă așteptam la așa ceva. Totul decurgea bine și se părea că norocul ne zâmbește. Lunile au trecut și burtica mea creștea în fiecare zi. Pot spune că, în această perioadă, frigiderul a fost cel mai bun prieten din viața mea.
„Copilul este prea mic, nu se dezvoltă normal!”
A venit timpul să fac morfologia de semestru doi. Cu sufletul la gură, așteptam să văd cum se dezvoltă copilașul meu. Atât eu, cât și soțul meu eram nerăbdători și plini de entuziasm. Așteptam să vedem ce ne spune doctorița. Dar ea, cu o privire rece și fără prea multe cuvinte a zis: copilul este prea mic, nu se dezvoltă normal. Fătul are femurul stâng mai mic decât cel din dreapta.
Eram speriată și plină de durere. Mă încercau atât de multe gânduri. Plângeam zi și noapte și mă rugam la Dumnezeu pentru copilașul meu. Pentru ca el să fie bine. Ajunsă la 38 de săptămâni, mi s-a rupt apa. Prima dată am crezut că am făcut pe mine, așa că am început să râd și i-am zis soțului meu că trebuie să luăm scutece pentru adulți. Eram afară, pe terasă. Când m-am ridicat, curgea mai tare. El s-a speriat și mi-a spus să mergem la spital că, gata, vine bebe.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor
Îmi doream să mănânc un borș moldovenesc
Eu eram calmă și liniștită. Nu aveam contracții multe și îmi doream așa de tare să mânânc un borș cu cartofi moldovenesc încât nu am vrut să plec de acasă. Dar soțul era deja cu gențile de maternitate la ușă, dornic să plecăm cât mai repede. Pot spune că am fost luată cu forța, fără să îmi termin borșul cu cartofi.
Ajunsă la spital, doctorița mi-a confirmat că mi s-a rupt apa și că trebuie să mergem în sala de nastere. Am stat 33 de ore în travaliu, cu dureri pe care, la un moment dat, nu le mai puteam suporta. Era atât de greu! Dar știam că viața copilului depinde de mine. Pe tot parcursul travaliului, soțul meu m-a încurajat și mi-a spus că totul va fi bine. Iar eu nu știam cum să-l fac să tacă, fiindcă eram ca vai de capul meu, cu dureri tare greu de suportat”
L-am născut și nu îmi puteam lua ochii de la el. Era atât de micuț și cu ochii albaștri se uita spre mine. A fost unic! Deși nu fost ușor, a meritat orice durere și lacrimi. Aș putea spune că el este lumina ochilor mei.”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Milano, îți recomandăm să citești și:
- Naștere după colestază de sarcină, la Milano. ”Medicii au fost nevoiți să-mi inducă nașterea”
- Naștere la 41 de săptămâni în Italia. „M-au tăiat cu foarfeca, fără anestezie”
- „Medicii din Italia au avut grijă de mine ca de copilul lor. Eram un copil care urma să aibă un copil”
