Naștere la Medlife, București. „Am făcut hemoragie internă după naștere, iar medicii au fost nevoiți să îmi scoată uterul”

Când a aflat că are hemoragie internă și trebuie operată din nou, Cristina a trăit cel mai greu moment al vieții ei.

Theodora Fintescu, redactor
mamă și nou născut
Sarcina a fost cu risc și a impus monitorizare minuțioasă.

Cititoarea noastră Cristina G. ne-a scris povestea ei de naștere la Medlife, din București, o naștere prin cezariană, urmată de complicații. Din cauza acestora, i s-a scos uterul, iar pentru recuperare a avut nevoie de transfuzii de sânge și plasmă. Redăm povestea de naștere la Medlife, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Numele meu este Cristina, sunt mămica a doi puișori. Ambele sarcini au fost grele, mai ales că în ultimul trimestru de sarcină am făcut preeclampsie. Vă voi spune povestea celei de-a doua nașteri, după o sarcină grea, cu diabet gestațional, tensiune mare, puls foarte mare, nodul tiroidian (mi s-a recomandat puncție în sarcină, dar nu am acceptat), preeclampsie.

Cezariană de urgență

În ultima lună de sarcină, vizitele la medic erau din 2 în 2 zile (se instalase preeclampsia, analizele ieșeau din ce în ce mai prost), cu analize de sânge, monitorizări, ecografii. La fiecare vizită mergeam cu bagajul după mine, pentru că în orice moment se putea impune grăbirea nașterii. Am reușit să ajung până în săptămâna 37 și aveam deja dexametazona făcută, în caz că era nevoie să nasc mai devreme.

În data de 5 iulie, bebe a avut mișcări regulate până în jurul orei 16.00, după care nu l-am mai simțit. Am încercat să mă relaxez, să-l fac eu să miște…nimic. Mi-am sunat medicul ginecolog, care m-a chemat de urgență la spital. Deși tocmai ieșise din gardă și ajunsese acasă, s-a întors pentru mine. În 15 minute, și eu și medicul eram la spital. M-a pus rapid la monitorizare, unde s-a constatat că bebe nu era bine, apoi m-au pus să semnez documentele, urmând să mi se facă cezariană de urgență. Am intrat în sală imediat, m-au pregătit, iar în scurt timp am auzit cel mai dulce plâns din lume. Copilul meu era sănătos, voinic și frumos.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.

Aveam dureri groaznice și începusem să văd dublu

Toate bune până aici, dar povestea continuă. După o noapte petrecută la terapie intensivă, am fost mutată în rezervă și așteptam bebelușul, când au început niște dureri ciudate la burtă, îngrozitor de puternice (nu erau durerile operației, știam de la prima cezariană). Asistenta mi-a administrat calmant, dar durerile nu cedau și începusem să văd dublu.

A venit imediat doctorița cu care născusem, mi-au pus monitorul, aveam tensiunea 5 și ceva și auzeam doar că trebuie să respir și să ma calmez. În câteva secunde, rezerva era plină de medici și asistente. Mi-au pus adrenalină și multe alte substanțe în perfuzii (nu stiu ce), mi-au dat oxigen, mi-au făcut ecografie transvaginală și abdominală, m-au dus la CT. Pâna s-a interpretat CT-ul, am fost dusă iar la terapie intensivă.

Cel mai greu moment din viața mea

Nici nu am ajuns bine acolo, că a venit medicul anestezist și mi-a spus că intrăm iar în operație, aveam hemoragie internă. Acelea au fost secundele în care m-am speriat, am intrat în panică. Am reușit să-l sun pe soțul meu în drum spre sala de operații, să îi spun că intru iar în operatie, că îi iubesc și că sper să îi revad. Am născut în pandemie, el nu a avut voie în spital, dar știa că am născut și că sunt ok. Vă dați seama cum a fost pentru el să primească apoi telefon de la mine și să îi spun asta.

A fost cel mai greu moment din viața mea. În secundele acelea m-am gândit că există riscul să nu-i mai văd niciodată. Am ajuns în sală, mi-au pus masca pe față și am adormit. M-am trezit seara (operația a fost dimineața), doctorița mea era lângă patul meu, pe un scaun, mă mângâia pe mână. Mi-a spus că are să-mi dea două vești, una bună și una mai puțin bună. Cea bună era că am scăpat cu viață, iar cea mai puțin bună, că a fost necesar să-mi scoată uterul. Mi-a explicat procedura și absolut tot ce s-a întâmplat.

Am făcut transfuzii de sânge și de plasma, mi-am revenit ușor, ușor, iar acum suntem foarte bine. Am avut parte de o echipă medicală excepțională, ce s-au mișcat rapid și impecabil. Datorită lor sunt astăzi alături de copilașii mei și de soțul meu”.

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Medlife, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa