Cititoarea noastră Larisa ne-a scris experiența ei de naștere la Maternitatea Sf. Apostol din Galați, dorind să le încurajeze pe gravidele cărora le e teamă de nașterea în sine și de atitutudinea personalului medical. Larisa a născut de două ori prematur, la aceeași maternitate, cu același medic, și de fiecare dată a avut parte de sprijin și încurajare. Deși prima naștere a fost una grea, cu o serie de complicații, tratamentul a fost prompt, iar mama s-a recuperat total. Redăm povestea Larisei, așa cum a fost scrisă de ea:
„Simt nevoia de a lăsa aici istoria venirii pe lume a fetițelor mele, după ce am tot citit povești de naștere care m-au înfiorat. Nu îmi pot închipui cum și ce au simțit unele mămici în clipele acelea, care sunt unice în viață. Sper ca povestea mea să aduca mămicilor o rază de lumină și speranță și mai sper că vor avea și ele parte de atenția cu care am fost tratată de către medicul meu și de către personalul Maternității Sf. Apostol Andrei din Galați.
Sarcină cu risc
Ambele nașteri ale mele au fost prin cezariană, la 8 ani distanță, cu același medic. Când am rămas însărcinată prima dată eram foarte tânără, aveam 21 de ani. Eram bucuroasă și speriată în același timp. Am fost la control la o doamnă doctor recomandată de o cunoștință și am aflat că am uter retrovers și chisturi, că sarcina e foarte joasă și că există riscul să o pierd. Dar, mi-a spus ea, dacă îi urmez recomandările, va fi bine.
Am avut încredere în doamna doctor, deși rigiditatea ei și modul rece de a se exprima nu mi s-au lipit de suflet, însă știam că medicii sunt diferiți, unii mai calzi, alții mai serioși și mai direcți. În data de 17 ianuarie 2013 mi s-au rupt membranele, deși data probabilă a nașterii era la începutul lunii aprilie. La ora 02.00 am ajuns la spital și, speriată că nu am văzut-o pe doamna doctor, am decis să o sun. Spre surprinderea mea, doamna doctor mi-a răspuns, mi-a spus că este în concediu de odihnă în Brașov, dar să stau liniștită că dimineața va ajunge în Galați. Și așa a fost. M-am trezit cu dânsa lângă mine la ora 08.20.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Nașterea prematură, iminentă
După consultație, mi-a spus că nu voi ieși din spital decât cu bebe în brațe, dar că vom face tot posibilul ca venirea bebelușului să fie cât mai aproape de termen. Am ascultat-o și am acceptat, deși mă speria gândul de a fi internată din ianuarie până în aprilie, dar ce nu face o mamă pentru pruncul său?
Au trecut zilele, nopțile, săptămânile…veneau colege noi de salon, se externau, veneau altele, iar eu tot în același pat rămâneam. În data de 20 februarie, după un control, doamna doctor mi-a spus că trebuie să mă pregătesc pentru naștere. Mi-a explicat motivele și, cu teamă, am acceptat. Mă așteptam la ce era mai rău, ținând cont de faptul că nu eram la termen, și imi puneam mii de întrebări. A doua zi dimineață, doamna doctor a venit la mine în salon și nu am plecat în sala de operatie până nu a discutat cu mine ca o mamă, să mă liniștească, să îmi ofere curaj și să îmi câstige încrederea 100%.
Doctorița mi-a fost alături în permanență
A fost o operație lungă și cu complicații. Am auzit scâncetul fetiței și apoi minunea a apărut în fața ochilor mei. Auzeam asistentele bucurându-se și minunându-se că fetita mea, născută prematur, la 33 de săptămâni, cântărea 3,100 kg. După operație, am făcut septicemie, însă în cele din urmă totul a fost bine . A doua zi, doamna doctor a stat lângă mine o jumătate de zi, la terapie intensivă. A vorbit cu mine și a încercat să mă linistească și să mă asigure că voi fi bine. Și da, am fost bine atât eu, cât și fetița.
După 8 ani, m-a binecuvântat Dumnezeu încă o dată. Și m-am dus la același doctor. Atât sarcinile, cât și nașterile au fost asemănătoare. A doua fetiță, născută tot prematur, la 34 de săptămâni, a cântărit 3, 600 kg. Cu o seară înainte de operație, doamna doctor a stat de vorbă cu mine, m-a liniștit și m-a asigurat că va fi bine. Dumnezeu a lucrat prin mâinile ei. Și tot ea a făcut ca refacerea mea de după operație să fie mai ușoară.
Am ținut morțiș să îmi scriu experiența
Menționez că la niciuna dintre nașteri nu a acceptat niciun fel de atenție. „Nu mă jigni oferindu-mi ceva ce deja am, pentru că munca mea e plătită prin salariu. Iar cealaltă muncă (emoțională) o fac cu dragoste și pentru că respect jurământul depus acum 30 de ani!”, mi-a spus. Am ținut morțiș să scriu lucrurile acestea pentru că, din păcate, văd 90% doar experiențe triste. Aș vrea să știți, mămici, că în lumea aceasta medicală există și îngeri în halate albe, nu doar oameni care si-au uitat jurământul. Sănătate multă, răbdare cât cuprinde, creștere ușoară copiilor și naștere ușoară celor care vă pregătiți de acest eveniment!”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
