Naștere la maternitatea Sancofind din Poiana Câmpina. „Nu-mi pare rău de banii cheltuiți, m-am simțit în siguranță și toată lumea s-a purtat frumos”

Din cauza contracțiilor și a faptului că a stat încordată, anestezia s-a făcut greu.

Theodora Fintescu, redactor
mama si nou nascut
Mămica a optat pentru o clinică privată atât pentru condiții și sprijin emoțional, cât și din cauza riscului de îmbolnăvire din perioada pandemiei.

Cititoarea noastră Anca Buturoiu ne-a trimis o poveste de naștere la maternitatea Sancofind din Poiana Câmpina pentru a arăta care sunt condițiile și tratamentul de care a beneficiat alegând să nască într-o clinică privată. Nașterea ei, cezariană, nu a fost lipsită de probleme, însă, per ansamblu, experiența a fost una pozitivă. Redăm povestea de naștere la Maternitatea Sancofind așa cum a fost scrisă de cititoarea nostră.

„Toată lumea știe că momentul nașterii este cel mai frumos și emoționant deopotrivă. Ei bine, la mine nu a fost un moment tocmai plăcut, și când spun asta mă refer la momentul operației, dar și al recuperării. Am ales încă de la început să nasc la o clinică privată, speriată fiind de poveștile altor mămici care au născut la stat, dar și din cauza virusului Covid.

Doctorița a venit în weekend de acasă

Eu am născut prin cezariană, a fost și alegerea mea, dar și recomandarea medicului, o doamna foarte drăguță, care a venit de acasă în weekend, mai exact sâmbătă dimineața, pentru că bebelușul s-a grăbit să vină mai devreme cu 2 săptămâni. Ajunsă la spital cu dilatație 3, s-a făcut triajul epidemiologic și a început o cursă nebună, dimineața la 8, cu asistente, infirmiere care mă pregăteau să intru în sala de operație cât mai repede.

Eram ușor speriată, aveam contracții, știam în mare ce presupune operația de cezariană. Ajunsă în sala de operație, doamna doctor anestezist s-a pus să-mi facă anestezia în coloană, moment în care am simțit că mi se trage de șira spinării, și asta pentru că nu intra acul. Am încercat să suport durerea, dar în momentul când m-a înțepat a doua oară să-mi pună cateterul, nu mai ieșea acul din coloană, pentru că nu stăteam suficient de relaxată. În acel moment am și țipat de durere.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Nu știu cât de relaxată poți să fii pe o masă de operație, ținută de o asistentă de umeri ca să fiu suficient de aplecată, și având și contracții. Într-un final, m-am întins pe masa de operatie, nu am simțit nimic, doar o greutate care mă apăsa pe piept și abia puteam respira pe gură, pentru ca furtunul de oxigen nu funcționa corespunzător și de vreo 3 ori mi-a intrat apă în nas, în încercarea lor de a-l face să funcționeze.

Simțeam că îmi plesnește operația

Atunci a fost momentul când am simțit că mor, aveam lacrimi în ochi, nu puteam nici să plâng, nu m-am putut bucura nici când mi s-a spus să-mi trăiască, după ce l-au scos pe bebe, de vorbit, ce să zic, abia șopteam cuvintele. Mi s-a spus că o să-mi treacă aceasta stare. Din secția de ATI, după operație, nu-mi aduc foarte multe aminte, știu doar că am vorbit cu soțul și i-am trimis câteva poze cu bebe, făcute de o doamnă asistentă.

Spre seară mi l-au adus să-l alăptez și abia atunci am putut să mă bucur de prezența lui în viața noastră. Tot seara am fost dusă în rezervă unde, fiindu-mi foame pentru că nu mâncasem 24 de ore, am mâncat tot ce mi s-a dat, o mâncare foarte bună de altfel, chiar și supliment orez cu lapte după amiază. Acest orez cu lapte și supa de la prânz m-au deranjat la stomac seara la 21, încât, deși abia puteam să mă dau jos din pat din cauza operației, nu știu cum am ajuns la baie, moment în care am simțit că îmi plesnește operația de la crampele pe care le aveam.

Nu-mi pare rău de banii cheltuiți

Evident, am fost monitorizată mult mai atent, mi s-au băgat calmante pe cateter la fiecare 3 ore, chiar și dimineața la 3 sunam, nu se supăra nimeni când apăsam butonul să vină, ba dimpotrivă, după ce îmi făceau calmantul mi se spunea „să vă fie de folos””. Faptul ca îmi spuneau așa parcă făceau ca situația să nu mai pară așa rea.

Au avut răbdare cu mine să mă învețe să alăptez, să-i fac baie bebelușului, mi-au dat sfaturi, pentru că aveam nevoie, fiind la prima naștere. Nu-mi pare rău nici o secundă că am ales să nasc la spital privat și nici de banii cheltuiți, pentru că acolo m-am simțit în siguranță și eu și bebe. Tot personalul, până la femeia de serviciu, vorbea frumos și ei mi-au făcut șederea de 4 zile mai plăcută, eu fiind la prima mea internare în spital”.

Băiețelul are acum cinci luni

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la maternitatea Sancofind din Poiana Câmpina, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa