Una dintre cititoarele Totul Despre Mame ne-a scris povestea ei de naștere la Maternitatea din Târgoviște, o experiență care a întristat-o profund, din cauza indiferenței personalului față de suferința ei și a faptului că a fost cusută de două ori, fără anestezie, procedura fiind foarte dureroasă. La un an de la naștere, mămica se luptă cu depresia postpartum și încearcă să uite experiența din maternitate. Redăm povestea de naștere la Maternitatea din Târgoviște, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Citeam mai devreme articolul despre nașterea unei mămici la Maternitatea din Sibiu. Dacă până azi mi-am ținut povestea ascunsă de teamă că voi fi judecată, după tot ce am citit am realizat că sunt atât de multe mămici pentru care nașterea a fost o traumă, nu un moment mirific, asa cum trebuia să fie, de altfel.
Singura persoană drăguță, o infirmieră
Era ora 22:30, aveam contracții regulate, așa că m-am îndreptat spre spital, tare convinsă că va fi totul perfect. Ajunsă acolo, după un mic control la parter, sunt trimisă în rezervă, ca mai apoi să fiu transferată în sala de nașteri. Aud o discuție între asistente: „Ce medic e de gardă? – Este dr I., dar nu e trecut în acte, lasă spațiu gol.” Inițial, având în vedere durerile prin care treceam, am trecut cu vederea acest aspect.
Totul era ok, durerea era mare, dar eram conștientă că așa începe miracolul, așa că mă luptam cu ea cât puteam. Am îndurat 5 ore și jumătate de nepăsare.
O singură infirmieră a fost atât de drăguță încât să mă ajute să ajung până la baie. În rest, asistentele….dezastru! Ca-tas-trofă! Se comportau cu mine de parcă eram acolo să le fac rău, nu să își primească salariul din banii mei, ai noștri, ai cetățenilor.
Am ajuns în sala de nașteri undeva în jurul orei 5:30. După mine, a ajuns și medicul. Rezident! Deși în timpul sarcinii am suferit de hipertensiune, în momentul când am fost pusă pe masa de naștere, nu mi s-a luat o tensiune, un puls măcar cu mâna. Eram predispusă la un risc foarte mare, dar mi-am asumat orice risc, știind că urma să aduc pe lume o părticică din mine. La 10 de minute a apărut și puiul meu. Fetiția mi-a fost smulsă efectiv, mi-au arătat-o de la distanță. M-am ridicat singură de pe masă să ii pot oferi primul pupic, deși placenta încă era acolo, în mine. Asistentele au plecat cu Natalia, iar apoi a urmat teroarea.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Medicul a desfăcut cusătura și m-a cusut din nou, pe viu
Mi-au fost administrate 2 doze de anestezic, fără rezultate. Am simțit fiecare atingere de ac până în creștetul capului. După ce s-a terminat tot, am fost nevoită să cobor tot singură de pe masă. Am coborât, pentru că nu aveam de ales, am fost condusă în rezervă și pusă să mă masez timp de 2 ore pe abdomen. În timp ce restul mămicilor se ridicau din pat fără probleme după 2 ore de la naștere, eu nu mă puteam mișca de durere.
După multe rugăminți, m-a controlat doctorul prezent la naștere și realizează că m-a cusut greșit, pe un vas de sânge, așa că a fost nevoit să desfacă cusătura și să încerce din nou. Totul pe viu! Cred că m-a știut tot spitalul în dimineața aceea. A doua oara i-a ieșit, așa că am fost mutată în salon. Copilul mi-a fost adus după 12 ore, cele mai grele 12 ore din viața mea. Nu știam dacă e bine, dacă a mâncat, dacă trăiește.
Întrebam de copil și nimeni nu îmi spunea nimic. A fost terifiant. Când a intrat asistenta cu fetița, singurul lucru pe care l-a spus a fost: „Tu de ce nu zici că nu ți-am adus copilul?”. A trecut 1 an de la naștere și nici în momentul de față nu am prins curajul necesar să merg la vreun ginecolog. Traumă! De completat faptul că nici în ziua de astăzi nu am scăpat de depresia postnatală, deși am apelat la terapie în tot anul acesta”.
Prima fotografie mamă- copil. Mama și fetița, la un an de la naștere.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Maternitatea din Târgoviște, îți recomandăm să citești și:
- „M-am întins pe pat, în dormitor, și am văzut capul copilului. Până a venit ambulanța, născusem”
- Naștere în Târgoviște. „Nu mă puteam ridica din pat, vomitam, îmi puteam mișca doar ochii”
- Naștere la Galați. ”M-a cusut ca pe un sac. Am avut 20 de cusături și o infecție pentru care nu au găsit tratament timp de o lună”
- Naștere la spitalul din Suceava. „Tăietura, de 6 cm, mi s-a infectat și a trebuit să fiu cusută din nou”
