Cititoarea noastră Adriana ne-a scris poveștile ei de naștere la maternitatea din Slatina, loc în care a avut parte de tratament impecabil, compasiune și grijă. Copiii ei s-au născut la 6 ani distanță, în același loc, și de fiecare dată personalul s-a purtat cu profesionalism și empatie. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Sunt Adriana și am doi băieței. Pe primul l-am născut în octombrie 2015 și pe al doilea în februarie 2022, la Spitalul Județean de Urgență din Slatina. Să încep cu începutul, cu prima sarcina. Am avut probleme cam jumătate de sarcină, am fost pe perfuzii, internări de zi și injecții din săptămâna 29 de sarcină. În spitalul nostru sunt două secții de Obstetrică-ginecologie: una e recunoscută drept „bau bau”, cealaltă e foarte lăudată.
Risc de naștere prematură
Am avut noroc și doctorul meu (cel mai bun doctor) aparținea de OG2, unde toată lumea te primea cu zâmbetul pe buze. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Cât timp am făcut tratament, adică zi de zi timp de patru săptămâni, nu am avut nimic de reproșat nimănui. Mă împrietenisem deja cu asistentele de pe secție (cărora le-am dus o cutie de bomboane după externare, drept mulțumire pentru comportamentul lor).
În săptămâna 33 de sarcină, după o perioadă de internare, doctorul a considerat că mă poate externa, riscurile nemaifiind atât de mari. Fiind deja în săptămâna 33, nu ar fi fost nevoie de transfer în caz de naștere prematură, spitalul având aparatura necesară. Am ajuns acasă, iar după o săptămână, într-o duminică, fiind la cumpărături, am început să am contracții dese. Am plecat de urgență la spital și am fost internată, medicul de gardă spunând că am risc de naștere prematură.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În Shop Totul Despre Mame găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
N-am realizat ce mi se întâmplă, nu am avut timp să îmi fie frică
Mi-am anunțat medicul, care abia ajunsese acasă după o noapte de gardă. A venit la spital, m-a controlat și mi-a prescris tratament. Am rămas internată și toată lumea m-a tratat civilizat. Mă simțeam în siguranță. Marți seara, pe 6 octombrie 2015, am născut de urgență, prin cezariană, la 34 de săptămâni. N-am realizat ce se întâmplă cu mine, n-am avut timp să-mi fie frică.
Bebe a venit cu greu. Aveam contracții atât de mari, încât medicul a crezut ca aparatul de TNS este defect, pentru că piuia continuu și burta era foarte contractată. Copilul s-a născut cu o greutate de 2, 340 kg și 43 cm, a fost cianotic și a primit nota 7. A stat la Terapie Intensivă o săptămână, dar în prezent este un bărbățel în devenire, sănătos și voios.
Veneau mereu să mă întrebe dacă am, nevoie de ceva
La fel ca la Ginecologie, și în secția de Neonatologie, respectiv ATI prematuri, asistentele au fost super ok, exact așa cum ar trebui să fie personalul dintr-un spital, pe orice secție, nu doar în maternitate. M-au încurajat, m-au liniștit, m-au ajutat. Precizez că nu am dat nimănui nimic pentru a avea parte de atenție suplimentară.
În prima noapte după ce m-au mutat din Terapie, l-au lăsat pe soț să doarmă cu mine în salon. Veneau mereu să mă întrebe dacă am nevoie de ceva, dacă mă doare etc.
Pe al doilea copil l-am născut în pandemie, după o sarcină în care nu am mai avut probleme. Medicii nu mai aveau voie să vina de acasă în timpul liber, aparținătorii nu mai aveau voie să intre în maternitate. Ca să nu fiu pe cont propriu, am programat cezariana fix la 38 de săptămâni și am născut cu același medic ca prima dată.
Așa ar trebui să fie în orice spital din România
La distanță de 6 ani și jumătate, am avut parte de același tratament ok al asistentelor. Nu am nimic de reproșat nici medicului, nici asistentelor și nici infirmierelor. Am primit la timp suplimentul de lapte, am fost ajutată cu atașarea copilului la sân, am primit mâncare bună, iar așternuturile mi-au fost schimbate frecvent. Și am simțit multă compasiune din partea personalului. Îmi aduc aminte că într-o noapte am început să plâng incontrolabil, pentru că îmi era foarte dor de băiețelul cel mare (nu stătusem niciodată despărțită de el peste noapte) și o asistentă m-a văzut. A făcut pe psihologul și a rămas cu mine până m-am liniștit!
În concluzie, se poate să naști și la stat ca la privat! Tot personalul mi-a inspirat încredere și siguranță! Așa ar trebui să fie în orice spital din România!”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți-a plăcut această poveste de naștere la maternitatea din Slatina, îți recomandăm să citești și:
- Naștere naturală la Slatina, cu făt de 5 kg. „La 39 de săptămâni, am fost preluată de o doctoriță cunoscută printr-un grup de mame ”
- Naștere la Slatina. „Când mi-am văzut copilul la terapie intensivă, ventilat mecanic, am clacat. Atunci am crezut că va muri”
- Cezariană la maternitatea de stat din Brașov. „Condițiile au fost ca la privat, iar personalul, minunat”
