Cititoarea noastră Maria C. ne-a scris experiența ei de naștere la maternitatea din Orșova, secția Covid, unde a fost transferată, în urma unui test pozitiv, făcut la începutul travaliului. Deși i-a fost teamă de nașterea într-un alt oraș, unde nu cunoștea pe nimeni, a avut parte de o experiență de naștere frumoasă, datorită personalului maternității, care a tratat-o cu respect și compasiune. Din cauza bolii, a fost nevoită să stea departe de copil timp de două săptămâni, lucru care i-a umbrit bucuria. Redăm povestea de naștere la maternitatea din Orșova, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Totul a început într-o zi de duminică, când minunea mea a dat primele semne că vrea să vină pe lume. Era exact ziua în care se împlineau 40 de săptămâni de sarcină. La ora 13:30 mi s-au rupt membranele, iar doctorița care mi-a urmărit sarcina mi-a spus să merg la spital, pentru a fi controlată de medicul de gardă. Am ajuns la spital entuziasmată, dar entuziasmul nu a mai durat prea mult, din cauza controlului făcut cu brutalitate de medicul de gardă, în urma căruia am simțit o durere puternică în tot corpul.
Transferul către Orșova
Ulterior, mi s-a făcut testul Covid-19, urmând să primesc rezultatul în următoarele două ore, timp în care am fost dusă într-un salon pentru monitorizarea bătăilor inimii bebeșului. După aproximativ 4 ore au început durerile, dar asistenta mi-a spus că nu este vorba despre contracții și să stau liniștită, că cel mai probabil voi naște a doua zi dimineață. Apoi s-a schimbat tura și aproximativ o oră nu a mai intrat nimeni în salonul meu.
La ora 19:50 mi-a venit rezultatul de la testul Covid-19, care a fost pozitiv. Atunci am simțit că se spulberă tot. Mi s-a spus că o sa vină Salvarea pentru a mă transfera din Drobeta Turnu Severin în maternitatea din Orșova, acolo fiind secție Covid. Durerea era tot mai puternică și abia am reușit să mă dau jos din pat și să merg la toaletă. Atunci am simțit teama asistentelor de a nu naște acolo, infirmiera chiar spunându-mi să mă misc mai repede, ca nu cumva să nasc acolo. Țin să precizez că nu mi s-a verificat dilatația deloc în toată această perioadă.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Am simțit că sunt pe mâini bune
Am plecat spre maternitatea din Orșova, drumul fiind un chin pentru mine, durerile fiind deja insuportabile. Am trecut printr-o mulțime de stări și încercam să mă obișnuiesc cu gandul că o să fiu și la Orșova tratată cu indiferență, cum am fost și la maternitatea din orașul meu. La ora 21:30 eram în Orșova și din acel moment lucrurile s-au schimbat. Am coborât din Ambulanță și o doamnă asistentă mă aștepta. Vocea și blandețea ei mi-au transmis că sunt pe mâini bune.
M-a dus în sala de nașteri pentru a monitoriza bebelușul. În următoarele minute au venit asistentele și doamna doctor cu care urma să nasc. Toată lumea se asigura că sunt bine, doamnele asistente erau într-o continuă mișcare. Mi s-a verificat dilatația și atunci mi-au spus că sunt pregătită de naștere. Îmi venea să urlu de durere și de fericire că o să îmi văd puiul și că nu trebuia să stau în durerile acelea pană a doua zi dimineață, cum mi-a spus asistenta din Dr. Tr. Severin.
Nu mi-am putut atinge bebelușul
Toată perioada travaliului am suportat-o fară epidurală. Doamna asistentă Mari m-a încurajat, m-a mângâiat, inspira și expira în acelasi timp cu mine și nu s-a mișcat de lângă patul meu pană nu a venit momentul în care să nasc. A fost îngerul meu în acele momente. La scurt timp, am urcat pe scaunul de nașteri, iar după 15 minute am născut un bebeluș perfect sănătos, de 3.600 de grame. Jumătate din mine plângea de fericire că mi-am văzut puiul, iar cealaltă jumătate plângea de tristețe că nu îl puteam atinge.
După două ore de la naștere asistentele m-au ajutat să mă ridic din pat și s-au plimbat cu mine pe hol. A doua zi, l-am putut vedea pe bebe printr-un geam, iar emoțiile pe care le-am avut atunci nu le pot exprima. Două săptămâni l-am văzut doar prin acel geam, îi vorbeam, îi cântam, iar apoi mergem în salon și plângeam. Au fost cele mai dure două săptămâni din viața mea. Dar norocul meu a fost că la materinitatea din Orșova am avut parte de un personal minunat. Acolo am întalnit doctori și asistente care știau ce înseamnă umanitatea, compasiunea și cât de mult contează o vorbă bună în momentele acelea.
Am fost tratată la spitalul de stat ca la un spital privat, diferența a fost că totul a fost gratuit, iar de la doctori pană la infirmiere nimeni nu mi-a acceptat nicio atenție. Iar după ce au trecut cele două săptămâni și am putut să îmi țin bebelușul la piept, am simțit că vreau să opresc timpul în loc”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la maternitatea din Orșova, îți recomandăm să citești și:
- Cezariană la Drobeta Turnu Severin. „Doamnelor asistente, nu vă aduceți la serviciu nervii de acasă. Mămicile nu au nicio vină!”
- Naștere la Drobeta Turnu Severin. „Doctorița m-a întrebat dacă am banii pentru anestezist” Cum răspunde spitalul acestei acuzații
- Naștere la maternitatea Odobescu din Timișoara. „Am doar cuvinte de laudă pentru personalul medical”
- Naștere la maternitatea Bega, Timișoara. „Poți primi și la stat respectul cuvenit, fără să plătești”
