Naștere la maternitatea din Chișinău. „A fost ca în filme. Am ajuns în sala de nașteri la 4.04 și la 4.05 am născut”

Mama crede că micuțul s-a grăbit să vină pe lume pentru a-și serba ziua de naștere odată cu tatăl lui, născut la aceeași dată.

Theodora Fintescu, redactor
gravidă în mașină
Dacă mai întârzia câteva minute pe drum, Tatiana ar fi născut în mașină.

Cititoarea noastră Tatiana Ursu ne-a trimis povestea ei de naștere la maternitatea din Chișinău, desprinsă parcă dintr-un film. Tatiana a ajuns la spital noaptea, la mai puțin de două ore de la începerea contracțiilor, și a născut imediat ce a intrat în sala de nașteri. Redăm povestea de naștere la maternitatea din Chișinău așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Puiul meu Matei s-a născut pe 15 septembrie 2021, ora 4.05, de ziua de naștere a tatălui său. Cum a fost? Pot zice că exact ca în filme, cu toate că, înainte cu câteva zile de a naște citeam un articol despre naștere și era menționat că ceea ce vedem în filme este departe de adevăr. Dar, uite că la mine a fost aproape!

Medicul insista că nu am cum să nasc încă

Marți am fost la control de rutină, având 39 de săptămâni și 3 zile. Medicul mi-a zis că nu se prevede să nasc în această săptămână, copilul fiind poziționat sus. Am zis că mai așteptăm și am plecat acasă. Am avut o zi foarte încărcată, am mers mult pe jos, iar seara cădeam de oboseală. Să mai menționez ceva, văzusem o postare a unei mame cu 8 copii, care spunea cum a provocat ea nașterea ultimilor 3 copii. Zicea că dimineața a sărit de 2, 3 ori de pe pat și a doua zi a născut. Eu nu am sărit de pe pat, dar când am ieșit după fetița mea la grădiniță am coborât pe scări și am sărit ușor pe câteva trepte.  Nu știu dacă din acest motiv am născut în noaptea aceea, sau dacă piciul a vrut să fie născut într-o zi cu tatăl său.

Tot procesul venirii pe lume a băiatului meu a durat 2 ore. La ora 2 noaptea au început niște contracții ușoare, ceea ce mie mi se părea straniu, știind că nu am cum să nasc așa repede. Am început să urmăresc frecvența, erau din 6 în 6 minute, am răbdat până la ora 3, apoi am sunat medicul, contracțiile fiind din ce în ce mai puternice. Medicul a zis că nu am cum să nasc azi, dar că ar fi bine totuși să ma duc la spital. L-am trezit pe soț, el, confuz, nu înțelegea ce se petrece. A plecat după mama, ca să rămână ea cu fetița, iar pe la 3.30 am pornit spre spital.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Am țipat de am trezit tot spitalul

În mașină, contracțiile erau mai puternice, simțeam că deja e aproape momentul. Soțul a mers pe drumul pe care îl ținea minte de când născusem fetița, cu 5 ani în urmă, dar, surpriză, poarta era închisă, s-a schimbat intrarea. Ferice de noi că am dat de un bărbat care ne-a explicat pe unde să o luam. Eu țipam de durere și încercam să rețin venirea copilului. Omul acela, să îl binecuvânteze Dumnezeu, s-a oferit să ne conducă, a urcat în mașină cu un prieten și ne-a arătat drumul până la intrarea nouă.

Când am ajuns în fața spitalului, soțul a alergat să cheme medicii de gardă, care m-au întrebat dacă pot merge singură. Când am coborât din mașină, mi s-a rup apa și am simțit cum a coborât copilul. Am țipat atât de tare, cred că am trezit tot spitalul, și am început să le zic că a ieșit capul. Au adus targa, m-au urcat pe ea și m-au dus în sala de naștere. Eu tot le ziceam că a ieșit capul, ele îmi ziceau să nu împing, dar gândul meu era doar să nu rănesc copilul.

Și mama m-a născut la fel de repede

Cum am ajuns în salon, m-au dezbrăcat, am mai împins o dată și micuțul meu s-a născut. Au înregistrat internarea la 4.04 și nașterea la 4.05. Au început să mă întrebe când au început contracțiile și cum a fost posibil să nasc așa repede, dar uite că e posibil. Băiețelul era bine, doar că avea o vânătaie deasupra buzei și una pe un obraz, iar cea de pe obraz seamănă cu o inimă. Mulțumesc lui Dumnezeu că a fost așa și ne-a păzit să ajungem la spital, că nu îmi imaginez ce se întâmpla dacă mai întârziam câteva minute pe drum.

Așa că, dragi mămici, sunt și nașteri rapide și nu atât de dureroase, așa cum a fost la mine. Poate că se transmite cumva acest lucru, pentru că mama mea m-a născut pe mine singură, acasă, ambulanța nu a reușit să vină. Am fost și eu la un pas de a naște în mașină. Dimineața, când m-a vizitat medicul, mi-a zis că, într-adevăr, venirea pe lume a unui copil nu poate fi planificată. Mă simt norocoasă și fericită că totul a fost așa și am vrut să povestesc istorioara noastră și vouă.
Multă sănătate viitoarelor mămici și naștere ușoară!”

Matei, un cadou de ziua de naștere a tatălui.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la maternitatea din Chișinău, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa