Naștere la maternitatea din Buftea. „Nu am dat nimănui nimic în sala de naștere și mi-a părut rău, meritau”

Copilul a fost resuscitat după naștere, însă acest lucru nu i-a afectat ulterior sănătatea.

Theodora Fintescu, redactor
nou nascut la buftea
Moașa și asistentele au felicitat-o pe mămică pentru modul în care a cooperat la naștere.

Cititoarea noastră Larisa T. ne-a scris povestea ei de naștere la maternitatea din Buftea. Ea a fost impresionată de modul în care a fost îngrijită și admite că, la o zi după naștere, i-a oferit medicului bani pentru a-și arăta recunoștința. Redăm povestea de naștere la maternitatea din Buftea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Vă relatez povestea nașterii fetiței mele, a treia minune, căci mai am o fetiță de 7 ani și un băiețel de 3 anișori. Povestea nașterii mele e una foarte fericită și încurajatoare, pentru că am văzut că, din nefericire, au fost și încă sunt atâtea mămici care au avut parte de personal medical care s-au purtat urât și n-au dat dovada de empatie sau calificare.

Personal amabil

Primele două nașteri le-am avut la Maternitatea din Buftea, unde am fost tratată excepțional, cu mici excepții, așa că am ales ca și cea de-a treia naștere să fie tot acolo. Travaliul s-a declanșat la ora 1 noaptea, cu mici contracții, suportabile, care au continuat din oră în oră, până dimineața la 7, când m-am urcat în mașină și am plecat la spital, cu socrul meu, pentru că soțul plecase mai devreme la muncă. Bagajul îl aveam făcut de trei luni.

Ajunsă acolo, am intrat singură, am semnat niște hârtii, iar la camera de gardă mi s-a verificat dilatația și mi s-a spus că sunt pregătită pentru naștere. Un infirmier mi-a luat toate bagajele și mi-a arătat unde urmează să stau până va veni rezultatul testului Covid. O asistentă foarte drăguță mi-a pus branula, mi-a luat sânge pentru analize, mi-a răspuns foarte frumos la toate nelămuririle mele și a monitorizat pentru câteva minute bătăile inimioarei lui bebe.

O doctoriță de nota 10

După aflarea rezulatatului la test (negativ), m-au transferat în sala de travaliu. Era aproape ora 13.00 și nu mâncasem nimic, așa că am sunat soțul să-mi trimită mâncare. Așa a făcut, iar de la poartă mi-a adus-o același infirmier politicos, care îmi luase bagajele. Am încercat să dorm, iar după câteva ore asistenta mi-a dat niște supozitoare pentru contracții. Tot ea îmi lua tensiunea și avea grijă să îmi fie bine, monitorizând și bătăile inimii fătului. La ora 19.00, când i se terminase tura, am auzit o discuție între ea și asistenta șefă, care urma să intre în tura. A certat-o că nu m-a trimis în salon, din moment ce nu am contracții mari, dureroase, ci doar niște „fâsâieli”, cum le-a numit ea. Dar urma să vadă că s-a înșelat.

La 10 minute după discuția aceasta, contracțiile au început să fie din ce în ce mai mari, încât nu puteam să mai stau nicicum, nici în picioare, nici în pat. Era ora 20.00 când contracțiile au început să devină insuportabile. Mă mai lăsau și îmi doream foarte mult să dorm, ca să am energie pentru când va trebui sa împing. N-am putut, că deveneau din ce în ce mai puternice, și nici nu știu când am ajuns la dilatația 9. Era ora 22.30, iar asistenta a chemat doctorița de gardă, o doctoriță de nota 10, care a venit imediat și s-a minunat și ea ce repede m-am dilatat. Mi-a spus să mă întind și, cu o răbdare dumnezeiască și un calm de înger, mă ajuta și îmi spunea când să respir, când să-mi țin respirația și când să împing.

Fetița a avut nevoie de resuscitare

Nici n-am simțit când a ieșit bebelina mea, o fetiță de 2,900 kg, dar din păcate, nu mi-au dat-o la piept, pentru că au dus-o repede să o resusciteze, că avusese cordonul înfășurat de trei ori și nu respira. Am rămas pe masă, iar în timp ce mă cosea, eram așa de plină de energie și bucurie, că nici nu simțeam că am născut. Toate asistentele și moașele mi-au vorbit foarte frumos și au spus că dacă ar colabora așa toate mămicile, să tot asiste la nașteri. Până și acea asistentă care afirmase că nu am ce căuta încă în sala de nașteri a rămas foarte surprinsă și chiar m-a ajutat să mă ridic și să mă apăs pe burtă.

Vreau să menționez că nu am niciun leu nimănui la naștere și mi-a părut rău, că meritau, dar nu m-am gândit, uitasem complet. Abia a doua zi, când m-a chemat doamna doctor, i-am băgat în buzunar niște bani, că-i merita din plin.

Toată noaptea a plâns inima mea, nu aveam voie să iau fetița, dar a doua zi la 7 dimineața m-am dus să mi-o iau, că nu mai aveam răbdare. A fost o naștere unică și minunată, și dacă ar fi mereu același personal, aș mai naște, dar, din păcate, nu e mereu așa. Fetița are un anișor și două luni, ne face fiecare zi minunată și ne oferă toată dragostea ei”.  

DISCLAIMER: Totul Despre Mame condamnă gestul de a oferi bani la naștere și atrage atenția asupra faptului că o astfel de faptă poate avea repercusiuni legale atât asupra celui care primește, cât și a celui care oferă bani.

Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la maternitatea din Buftea, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa