Cititoarea noastră Cristina ne-a trimis o poveste de naștere la Filantropia, spitalul în care a născut în 2013 și în care a stat cinci zile, din cauza unor mici probleme de sănătate ale bebelușului. Cea mai mare dezamăgire a mămicii a fost legată de una dintre asistente, despre care spune că se purta disprețuitor cu lăuzele. Redăm mai jos povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Prima mea naștere a fost la Spitalul Filantropia, la 21 de ani. Eram tânără și neștiutoare. M-am internat înainte cu o zi de naștere. A doua zi, după ora 22, au început durerile. Am fost dusă în sala ne nașteri și uitată acolo. Durerile erau groaznice, iar eu foarte mică în bazin, mică și de înăltime și cu 54 de kg, gravidă.
Băgau mâna să mă controleze de parcă eram automat de cafea
Orele treceau, durerile erau înfiorătoare, iar asistenta sau moașa, nu stiu ce era, la început era zâmbitoare, dar după o perioadă în care nu-i dădusem nimic se purta groaznic. M-a întrebat de ce mă plâng că doare, că nu sunt nici prima și nici ultima fată care naște. Am plâns și am vomitat pur și simplu de durere.
Veneau și băgau mâna să mă controleze de zici că eram un automat de cafea. Orele au trecut foarte greu până dimineața, când a venit dl doctor Botezatu să mă vadă. Lui îi mulțumesc din tot sufletul, am născut cu el ușor, m-a cusut excepțional, impecabil, jos pălăria! Partea urâtă este că am născut cu încă 15 persoane în cameră, rezidenții, care ar trebui, după părerea mea, să ceară permisiunea să intre. Până la urmă, este un moment unic, tu epuizată, stânjenită, esti expusă cu picioarele sus de față cu doctorul, asistentele …și dacă mai sunt alții 10 pe lângă, e cam aiurea. Mă gândesc cum în alte țări se naște în cameră cu soțul și un medic lângă tine…
A durat o zi să-mi schimbe cineva cearșaful pătat
Am născut un băiețel, iar la ora 8:40 am fost transferată în salon. Am stat 5 zile internată, pentru că analizele băiatului arătau o glicemie cam mare. A venit o doamnă cu comportament oribil care m-a învățat să pun băiatul la sân, norocul meu a fost că micuțul a învățat repede.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Spre rușinea mea, pătasem cearșaful și am rugat pe cineva de la curățenie să îl schimbe, dar până seara nu a venit nimeni să facă asta. Am vorbit cu cineva din camera unde mergeam pentru spălare și doamna de acolo mi-a spus să îi spun femeii de la curățenie că a zis ea să schimbe de urgență cearșaful. Dar nimic.
Eu am tot încercat să ascund petele cu halatul la vizita medicului, dar tot a văzut și imediat a chemat pe cineva, care, evident că a venit comentând (era aceeași femeie căreia îi spusesem și eu să îmi schimbe cearșaful).
Am avut și asistente drăguțe, dar și hiene!
Între timp, în salon mai era o fată care născuse după mine, iar asistenta se purta cu ea de parcă era din familie. În schimb, când se întorcea spre mine țipa din orice. Am întrebat-o pe acea fată dacă îi este rudă și a zis că a oferit plic peste tot, doctori, asistente, moașe…. Ambiția m-a făcut să nu dau 1 leu acelor femei rele. Evident că se vedea în comportamentul lor.
Au fost acolo și asistente drăguțe, dar și hiene. După plecarea acelei fete, a venit o fată de etnie romă. Tot cu hiena pe tură…. Probabil rasistă și fără plic în buzunar, îi vorbea oribil. Acei proaspăt părinți (aveau 25 de ani) aveau întrebări, iar acea femeie le răspundea urât. În momentul în care îi schimba copilul (cică îi învăța) aveam senzația că schimbă o păpușă. Îl lua, îl învârtea, iar tatăl copilului i-a zis să îl manevreze mai ușor că este un nou născut! Atât i-a fost! A început să scoată fum pur și simplu, și să țipe că nu au ei ani de viată cât are ea experiență în a schimba copii. Am rămas șocată de cum făcea.
Acele 5 zile au trecut groaznic de greu. Când era „hiena” pe tură, era groaznic. De igienă, nu pot să zic multe. În salon, curat, dar la băi, horror. Aici nu dau vina pe femeile de serviciu, ci pe pacientele care lasă mizerie după ele”.
