Cititoarea noastră Emilia, care are 22 de ani, ne-a trimis povestea ei de naștere la Chișinău, din 2016. Emilia susține că șpaga era la ordinea zile și povestește momentul în care i-a dat asistentei o sumă pe care aceasta a considerat-o prea mică. Redăm povestea de naștere la Chișinău, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„La 39 de săptămâni și 3 zile, într-o zi de miercuri, la ora 6 dimineața, am mers la toaletă și am văzut câteva picături de sânge pe chilot. Nu știu de ce, dar am fost sigură din start că nu voi naște în acea zi (adică miercuri), ci în următoarea, joi. I-am zis soțului să stea acasă, că până seara sigur ajungem la spital. Soțul a mers la serviciu pentru o jumătate de azi, eu am telefonat mamei soacre să o felicit, pentru că era ziua ei de naștere.
Nu aveam bani, așa că am decis să nasc cu medicul de gardă
Am făcut ceva de mâncare ca să aibă ceva sotul în absența mea, am pus haine la spălat, am spălat toate vasele. Am mers să mă culc pentru o oră. Când a venit soțul de la serviciu, m-am ridicat din pat să merg la toaletă, iar la întoarcerea în dormitor am simțit cum se scurge apa, cam 100-150 de ml. Era ora 15:00. Ne-am îmbrăcat, am chemat un taxi și am pornit spre maternitate.
Am încercat să mă informez înainte despre cum au născut alte femei, iar majoritatea spuneau că au avut un medic care le-a monitorizat și pe care îl sunau să vină la maternitate când începea travaliul. Acest „confort” costa vreo €500. Neavând acești bani și fiind oarecum siguri că nu ar trebui să fie complicații, pentru că sarcina a decurs foarte bine, am hotărât că voi naște cu medicul de gardă.
Am început să am contracții, însă nu foarte puternice. Ajunsă la maternitate, am fost internată, a venit medicul de gardă și a constatat că nu eram dilatată deloc și că membranele erau intacte. I-am explicat că am pierdut lichid că văd cum burta se face tot mai mică, dar el nu mă credea, probabil din cauză că eram tinerică și la prima naștere. Avea un comportament foarte vulgar, obraznic, și era foarte dur, în timpul controalelor îmi venea să mă urc pe pereți de durere.
O noapte de dureri
Mi-a zis să pun o aleză în loc de absorbant, ca să vadă el cât lichid curge. Era ora 17:00 atunci. M-am rugat să fie bebe bine și să nu nasc pe tura lui. Aveam un aparat pe burtă, cu ajutorul căruia auzeam inimioara prințesei mele, și mă ajuta să știu că ea e bine.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Aveam contracții puternice însă încă neregulate, auzeam cum alte femei se chinuie de durere și acel medic de gardă se plimba pe hol și vorbea la telefon. Eram panicată rău. Medicul s-a întors la mine în salon abia la ora 23:00. A aruncat privirea spre coșul de gunoi să vada alezele, nimic mai mult, noroc că a venit o asistentă mai draguță, care a luat de acolo alezele și i-a arătat că într-adevar e multă apă acolo.
Mi-a zis că nu e deschis colul și că vom aștepta până dimineață, iar atunci vom decide ce e de făcut. I-am spus că sunt panicată, că fetița e fără lichid în burtă, dar nu mi-a dat atenție. Toată noaptea am mers din colț în colț, din salon până la toaletă și înapoi, cu speranța că asta o să mă ajute să nasc mai curând. La 6 dimineața am început să am contracții la 10 minute, a venit acel medic, i-a zis despre mine următorului care prelua tura, tot cu acele aere de nemultumit, cel maI probabil aștepta o atenție.
Am avut noroc de un comportament mai bun în restul zilei, dar am înțeles mai târziu de ce. În spital era un reprezentant al UE care observa cum merg lucrurile în spitalele din Republica Moldova. Ce noroc pe mine! La 6 dimineața mi-au dat o jumătate de pastilă, care trebuia să declanșeze deschiderea colului, aveam 2 cm atunci. Aveam dureri de nedescris la fiecare 10 minute, însă nimic.
- CITEȘTE ȘI: Nașterea naturală. Tot ce trebuie să știi despre nașterea naturală și gestionarea durerii
Observator din partea UE în spital
La ora 11 au venit un medic și o asistentă, m-au verificat iar, abia atunci mi-au rupt membranele, a curs și mai mult lichid. Mi-au spus că într-o oră îmi fac epidurală și mi-au administrat o injecție pentru bebe. Am avut tot sprijinul soțului meu, care mă ținea de mână mereu, îmi făcea masaj, a mers să-mi cumpere ciocolată (cică provoacă nașterea). Aveam contracții la fiecare 5 minute, asistenta a venit abia la ora 14, aveam dilatație 4 cm și mi-a mai dat o pastilă, de data aceasta întreagă. Între timp a vorbit cu mine și doamna care făcea monitorizarea pentru UE (mai exact era din Lituania, vorbea în limba rusă), m-a întrebat dacă sunt de acord să asiste la naștere, am zis că da.
Mi-a adus asistenta o cafea, cred că era jumătate de ceașcă de miere. Am băut cafeaua, care mi-a provocat vomă, dar asistenta mi-a zis că e ok, ajută la dilatare. Aveam dureri îngrozitoare, nu mai puteam merge și am început să mă târăsc pe genunchi. La ora 16 a venit iar asistenta, a zis că la ora 17 facem epidurala, la 17 exact același lucru, că o să facem epidurala la ora 18…La ora 17:30 am adormit puțin, fiind extenuată, nu mai puteam sta nici în picioare, nici pe genunchi.
Auzeam cum soțul vorbește cu mama soacră la telefon și îi zicea: „Mamă, ea e ca pe jumătate moartă, nu poate vorbi, nu mai poate merge, ce sa fac?! Cum o să nască?!”. Mama soacră, femeie cu experiență, i-a zis: „Când va începe nașterea propriu-zisă o să găsească puteri, așa sunt femeile”. Așa a fost. La ora 18:00 am simțit o contracție foarte puternică, de fapt am simțit capul fetiței mele cum împinge în jos, și am zis: „Iubitule, a început!”.
Asistenta mi-a spus să vină soțul cu mai mulți bani
Au venit asistenta și medicul. Am avut 2 contracții puternice, capul fetitei se vedea, dar contracțiile au încetat, nu mai puteam impinge. Din fericire, medicul era foarte priceput, mi-a făcut un fel de masaj la burtă, au urmat încă 2 contracții și fetita mea Andreea a venit pe lume, la ora 18:50, 6 octombrie 2016. Medicul a plecat, am auzit asistenta zicând: „Uitați-vă, bebelușul zâmbește, are o gropiță în obrăjorul drept”.
Fetița a început să plângă, dar imediat ce au pus-o pe pieptul meu și eu și tati o mângâiam, s-a liniștit. Tăticul a tăiat cordonul ombilical și a ajutat la verificarea greutății și a înălțimii: 3 kg 570 gr și 52 cm. Minunea noastră, care ne-a schimbat viața radical, ne-a făcut mai responsabili și mai ambițiosi. Din păcate, micuta noastră a avut nevoie de injecții de 2 ori pe zi, pentru că a stat mai mult de 24 de ore fără lichid în burtică.
Cu o zi înainte de externare, a venit la mine asistenta care m-a ajutat să nasc, să primească/ceară atenția. I-am dat tot ce aveam la mine, erau cam €30, a aruncat banii jos și a zis: „Asta e mulțumirea pentru tot personalul medical?” I-am spus că asta e tot ce am, și-a luat banii de jos și a zis că mâine să îi aducă soțul mai mult. Înainte de externare a venit o altă asistentă, chipurile să mă ajute să cobor la primul etaj, i-am zis că mă descurc și singură.
I-am dat bagajul soțului, iar eu voiam să duc fata, dar mi-a smuls copilul din maini, sub pretextul că după naștere îmi e greu să duc copilul în brațe. A coborat cu noi și nu voia să-mi dea copilul până nu primește atenția și ea. Asta e istorioara mea, așa ne-am văzut prima dată cu fetița noastră minunată Andreea, pe care am dorit-o și așteptat-o de mult. În vara lui 2014 discutam cu viitorul meu sot despre cât de mult ne dorim ambii o fetiță și că am vrea să o numim Andreea, iar în octombrie 2016 a venit pe lume Andreea. O fetiță minunată, care astăzi are 4 ani și 10 luni, și în septembrie începe școala în Irlanda, unde am plecat după o altă poveste legată de spitalele și corupția din Moldova (de data asta foarte neplăcută, dar totul e bine când se termină cu bine)”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
- Poveste de naștere în Republica Moldova și în Spania. ”În Spania, am vrut să le dau asistentelor o ciocolată și s-au supărat”
- Naștere la Spitalul Universitar. „Medicul m-a învățat să mint că am contracții și mi-a spus exact ce șpagă să dau”
- Naștere la Malaxa. „Nimeni nu mă băga în seamă cu toate că dădusem șpagă tuturor. Aveam 18 ani și nu știam ce înseamnă nașterea”
- Naștere la Spitalul Municipal: „O asistentă mi-a făcut semn să aduc șpaga anestezistei. În rest, echipa medicală a fost fantastică”
