Naștere la Brăila. „Nu am crezut în Covid, până când și eu și copilul am fost pozitivi. Am stat 17 zile în maternitate, separați”

Mămica spune că personalul maternității s-a comportat ireproșabil.

Theodora Fintescu, redactor
mama si nou nascut cu covid
Micuțul a avut nevoie de tratament, iar mama a refuzat să plece din maternitate fără el.

O cititoare Totul Despre Mame ne-a scris povestea ei de naștere la Brăila, urmată de mai bine de două săptămâni grele, în care mama și copilul au stat separați, având Covid. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Numele meu este Andreea, aș vrea să vă împărtășesc povestea mea și să mulțumesc astfel personalului de la maternitatea din Brăila pentru tot ceea ce a făcut pentru mine. Am ajuns la maternitate într-o dimineață, la ora 5, mi se rupsese apa, așa că m-au internat. Am stat 15 ore în sala de nașteri, dar bebe tot nu voia să vina pe lume. Domnul doctor Andoniu, cel care îmi monitorizase sarcina, nu era în ziua aceea, urma să vină a doua zi, și am fost consultată de domnul doctor Alexe, care s-a dovedit un medic și un om foarte bun.

A căzut cerul pe mine când am văzut testul pozitiv

La ora 20.00, după ce pierdusem tot lichidul și pulsul celui mic începuse să crească, domnul doctor a decis să îmi facă cezariană. Am fost operată de un personal de nota 10! După două zile la ATI și una în salon, am observat că nu mai am miros. Inițial, am crezut că e de la anestezie, plus că eu am o alergie de câțiva ani și mi s-a mai întâmplat să rămân fără miros. M-am trezit însă cu o tuse groaznică și atunci mi-am dat seama că ceva nu e în regulă, în condițiile în care eu nu mai răcisem din 2012.

Aveam un test Covid, l-am făcut și a ieșit pozitiv. M-am speriat, îl aveam deja pe bebe de două zile cu mine, mi-am pus masca, am împins pătuțul copilului la distanță și am început să plâng. Am chemat o asistentă și i-am arătat testul, au venit alte trei asistente și mi-au făcut un alt test, pozitiv și el. Căzuse cerul pe mine. Până atuncj nu credeam în acest virus și uite că am pățit-o când nu a trebuit.

Nu am vrut să mă externez fără copil

M-au mutat la secția Covid singură, fără copilașul meu. S-a rupt sufletul în mine când a trebuit să mă mut fără el. A doua zi, asistenta mi-a confirmat că îl infectasem și pe bebe, așa că l-au transferat și pe el la secția Covid, dar separat de mine.

Am început să plâng și mai tare. După ce că eram neputincioasă după operație și abia mă deplasam, abia respiram și simțeam că rămân fără aer. Acestea erau simptomele mele de Covid, dar nu mai conta deja cum mă simt eu, voiam doar ca puiuțul meu să fie bine.

Mi-au spus că îl vor ține pe cel mic separat, i-au facut analize și radiografii, s-a dovedit că mai are o infecție, a fost pus pe tratament și mi-au zis că nu am voie deloc să îl văd. Mă tot rugam de fiecare asistentă care era la el să mă lase să îl văd, îmi era dor de el și nu mi se părea normal ca, fiind amândoi pozitivi, să nu putem sta împreună. Nu înțelegeam protocolul maternității, eram disperată, le-am scris și celor de la DSP. Doctorul care m-a operat m-a întrebat dacă vreau să mă externeze și să stau restul zilelor în carantină acasă, dar i-am zis că fără copil nu plec din maternitate.

În ziua externării am fost cea mai fericită mamă din lume

Am stat 17 zile în maternitate, în unele nu vedeam copilul deloc, în altele reușeam să îl văd, cu ajutorul unor asistente bune la suflet. Îmi era dor să îl tin în brațe și să îl miros. Când îl auzeam că plânge, se rupea sufletul în mine că nu puteam fi lângă el. La un moment dat, chiar m-am dus peste asistentă, îl auzeam că plânge de 20 de minute, iar când am dat buzna, asistenta îl schimba și mititelul plângea.

Au fost groaznice acele zile, cu brațele goale și încrucișate. Când a venit ziua externării, am fost cea mai fericită mamă din lume. Puteam, în sfârșit, să îl sărut, să îl ating, să îl liniștesc. Aș vrea să mulțumesc personalului de la maternitate, de la infirmiere până la doctori. M-au cusut atât de frumos, medicul a avut mână de aur, nici nu ai spune că am născut prin cezariană. Infirmierele au fost super drăguțe, asistentele, la fel, discutam tot felul de lucruri cu ele. Le mulțumesc tuturor pentru tot ce au făcut pentru mine”.  

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Brăila, te invităm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa