Cititoarea noastră Andreea, care a avut parte de o naștere la 33 de săptămâni, în Anglia, ne-a scris cum au decurs lucrurile de la declanșarea travaliului și până în ziua în care bebelușul a putut să plece acasă. Ea este acum însărcinată din nou și speră ca, de data aceasta, să poată duce sarcina la termen. Redăm povestea nașterii, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„La 32 de ani, Dumnezeu mi-a dăruit primul copil, o minune. Am avut o sarcină foarte ușor de dus, atât fizic, cât și emoțional. Totul a fost bine până la vizita la moașă, în săptămâna 33. Era vineri, 24 ianuarie 2020, iar ea mi-a spus că, având burta prea mare pentru săptămâna în care mă aflam, mă va programa pentru o ecografie în ziua de luni.
Nu am realizat că s-a declanșat travaliul
Plecând de la moașă, ne-am oprit să mâncăm, apoi am mers la plimbare. La un moment dat, mi s-a făcut rău, am început să vomit și am avut senzația că am făcut pe mine. Am crezut că s-a întâmplat din cauza efortului de a voma dar, de fapt, mi se rupsese apa. Până seara, mi-am tot schimbat lenjeria.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Pentru că nu mă durea nimic, am plecat cu soțul la cumpărături. Pentru că lichidul era din ce în ce mai mult, i-am spus la un moment dat soțului că trebuie să ne întoarcem. Începusem să simt de parcă îmi exploda mijlocul. Am plecat spre spital și medicul m-a controlat imediat. Soțul a întrebat dacă poate să meargă acasă după bagaj, iar medicul i-a spus că nu e timp, pentru că vede capul copilului.
O experiență grea
Contracțiile au început să fie din ce în ce mai puternice, iar dimineața, la 4.42 a venit pe lume minunea noastră de 1, 973 de kg, un băiețel puternic. A fost o naștere naturală cu dureri, dar cu recuperare rapidă, pentru că m-am ridicat imediat și am făcut duș, apoi m-am îmbrăcat singură, ca și cum nu se întâmplase nimic.
Minunea noastră a avut nevoie de două săptămâni de spitalizare și a stat în incubator. A fost o experiență nouă și grea pentru noi, cu multe lacrimi, durere și panică atunci când începeau aparatele să piuie. Numai mămicile care au avut copiii la Terapie Intensivă Neonatală știu ce înseamnă acest lucru. Dar în final a fost totul bine!
Azi sunt însărcinată din nou, cu cea de-a doua minune. Am ajuns în săptămâna 34 și mă rog să fim puternici și să nu mai trecem din nou prin panică și stres”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
