Naștere la 32 de săptămâni. „Copilul s-a născut cu scor Apgar 2, a fost resuscitat și intubat. S-a recuperat complet!”

Micuțul s-a născut cu 1.900 de grame, dar după cinci săptămâni de spitalizare a reușit să plece sănătos acasă.

Theodora Fintescu, redactor
Băiețelul a fost un luptător din prima clipă.

    Cititoarea noastră Noemi, din Sibiu, ne-a scris povestea ei de naștere la 32 de săptămâni, prin cezariană, după un travaliu lung și dureros, care l-a afectat puternic pe copilaș. După câteva săptămâni de spitalizare, micuțul și-a revenit, iar acum este un băiețel perfect normal. Redăm povestea de naștere la 32 de săptămâni așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

    „Numele meu este Noemi și am 30 de ani. Poveste mea începe în luna septembrie 2019, când, la un control de rutină, la 29 de săptămâni, am aflat că mi s-a deschis colul și că pot naște în orice clipă. Doctorul ginecolog mi-a recomandat internarea imediată în Spitalul Județean din Sibiu, susținând că acolo este una dintre cele mai bune secții de neonatologie și că dumnealui mă va ține în continuare sub observație.

    Zis și făcut. Mi s-a recomandat repaus total la pat. Fătului i se ascultau bătăile inimii de 2 ori pe zi și mă bucuram nespus de fiecare dată când, în urma ecografului, aflam că bebe este bine și că se dezvoltă frumos. Mă rugam la Dumnezeu să mai stea puțin și să nu se grăbească să îl aducă pe lume. 

    Am răcit în spital și am intrat în travaliu la 32 de săptămâni

    Intrând în luna octombrie, odată cu venirea frigului, cum era și normal, s-a dat drumul la căldură în saloane. Numai că aceasta era copleșitoare pe timpul nopții, iar în fiecare dimineață la ora 5 și jumătate doamnele care se ocupau cu curățenia veneau și deschideau geamurile să aerisească. Din cauza faptului că noaptea transpirai de cald, iar dimineața intra pe geam un ger de nedescris, bineînțeles că am răcit.

    Pe la 12 noaptea, odată cu răceala, au apărut și frisoane și, odată cu ele, și durerile. După vreo două ore a venit medicul de gardă și mi-a administrat Gynipral pentru oprirea contracțiilor. Fiind la primul copil, nu știam exact cum se manifestă contractiile, știam doar că durerile nu se opreau și numărăm orele pana la începerea programului de lucru. Dimineața, doctorul care îmi supraveghea sarcina mi-a spus că ar fi bine să mă mute în sala de nașteri, să nu cumva să nasc prin salon.

    Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

    M-a mutat în sala de nașteri, cu perfuziile după mine, care, teoretic, ar fi trebuit să-mi oprească contracțiile, însă durerile erau din ce în ce mai mari. Pe la ora 3 după amiaza, am cerut să vina medicul de gardă, pentru ca efectiv îmi venea să mă urc pe pereți de dureri. Mi-a scos perfuzile cu Gynipral, mi-a făcut cunoștință cu moașa și mi-a spus că mă lasă să nasc, că oricum o să nasc repede, având doar 32 de săptămâni și bebe fiind foarte mic.

    Contracțiile s-au oprit, iar medicul a spus că nu a mai văzut așa ceva

    După ce mi-a întrerupt Gynipralul, s-au intensificat și mai tare durerile, însă contractiile descrise de ei nu aveau de gând să vină. După alte 2 ore, am cerut să vină iar medicul de gardă, că nu mai pot rezista. A venit, m-a consultat și mi-a spus că m-am dilatat destul și că ar trebui să nasc fără probleme. M-a ajutat cu ruperea membranelor (am aflat ulterior că nu se rup membranele la nașterile premature) și mi-a spus că atunci când simt durere, să împing.

    Surpriza mare a fost că nu am mai simțit nici o durere. Am așteptat jumătate de ora și nimic. Ca și cum mi le-ar fi luat cu mâna. A spus că asa ceva nu a mai văzut și a decis să îmi administreze oxitocină ca să îmi pornească contractiile. Atunci au revenit iar durerile. Toată noaptea am făcut ture prin salon. Dimineața, la prima oră, a venit doctorul care îmi supraveghea sarcina și mi-a spus că o să îmi mărească doza de oxitocină, să nasc mai repede.

    Copilul nu mai avea semne vitale

    L-am întrebat dacă ia în calcul operația de cezariană și mi-a spus, pe un ton liniștitor, că nu e nevoie, că sunt dilatată suficient, membranele s-au rupt și copilul este mic și că o să nasc repede. Durerile nașterii, răceala, frisoanele și faptul că nu am putut închide un ochi în ultimele 48 de ore și-au spus cuvântul. Eram efectiv sleită de puteri.

    După alte câteva ore, a venit doctorul meu și mi-a spus că ne pregătim de operație, că la câtă oxitocina am în mine ar fi trebuit să nasc pe jos. Anestezistul m-a informat că din cauza faptului că am frisoane, au decis să îmi facă anestezie generală. În timpul travaliului, bebe s-a chinuit mult, iar când l-au scos nu mai avea semne vitale, primind nota 2 la nastere. S-a născut la 32 de săptămâni având 1900 gr și 45 cm.

    A fost resuscitat și apoi intubat. A rămas intubat timp de 3 zile, iar apoi a mai stat încă 3 pe oxigen. Din cauza leziunilor cerebrale, doctorii erau rezervați și nu îmi dădeau prea multe detalii. Spuneau doar: „Azi e bine! Să vedem și mâine cum va fi!” Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, am trecut cu bine peste toate. A stat 3 săptămâni pe secția de Terapie Intensivă Neonatală, unde i s-au administrat antibiotice și vitamine. A făcut pe rând icter, rahitism și anemie.

    Alte 2 săptămâni le-a petrecut la neonatologie, ca să ia în greutate. Îl puteam privi pe gemulețul incubatorului la fiecare 3 ore când mergeam să îi aduc lapticul. Era atât de micuț și de fragil! Acum are 2 anișori și e o minune de băiat. S-a recuperat complet cu ajutorul kinetoterapiei, iar din punct de vedere cognitiv este foarte bine dezvoltat”. 

    Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

    Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la 32 de săptămâni la Sibiu, îți recomandăm să citești și:

    Îți recomandăm să te uiți și la acest video

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa