O cititoare Totul Despre Mame ne-a scris povestea ei tristă de naștere la 25 de săptămâni, printr-o cezariană de urgență, provocată de un hematom și preeclampsie. Băiețelul ei a supraviețuit doar 14 zile, iar singurul moment în care mama l-a putut ține în brațe a fost cel în care și-a luat la revedere de la el. Redăm povestea mămicii, așa cum a fost scrisă de ea:
„Aș vrea să trag un semnal de alarmă viitoarelor mămici. Am 28 de ani și o fetiță de 4 ani. Anul trecut, în luna octombrie, am aflat că sunt însărcinată cu cel de-al doilea copil, un băiețel pe care ni l-am dorit foarte mult. Inițial, până în luna martie, sarcina a decurs perfect normal, excluzând simptomele specifice femeilor gravide (grețuri, vărsături, etc). La ultimul control de la jumătatea lunii martie, era totul în regulă.
Durere de cap și față umflată
La începutul lunii aprilie, când aveam 25 de săptămâni de sarcină, am început să am edeme la nivelul picioarelor. Am crezut că sunt cauzate de mersul la serviciu și de de faptul că stăteam 8 ore pe zi pe scaun, la birou. În data de 14 aprilie, m-am trezit cu o durere de cap de neimaginat și foarte umflată, mai ales la nivelul feței. Aveam hipertensiune. Am sunat medicul și mi-a recomandat să iau o pastilă pentru scăderea acesteia, dar durerea de cap nu ceda. La ora 17:00 începuse să crească tensiunea din nou, am sunat iar medicul si mi-a spus să mai iau o pastilă.
Am adormit seara pe la 22:00, iar la ora 23:00 m-am trezit udă. Nu-mi dădeam seama ce se întâmplă. În momentul în care m-am ridicat din pat, a început și hemoragia abundentă. Am plecat de urgență la spitalul de la noi din zonă și am primit diagnosticul de „dezlipire de placentă”. Ulterior, am fost dusă cu ambulanța la Spitalul Județean. Am fost monitorizată până dimineața, sângerarea continuând în tot acest timp.
Copilul făcea zilnic câte o criză severă
Medicul de gardă mi-a spus că dacă totul va fi bine, voi pleca dimineață acasă. Dimineață, a intrat alt medic în tură și a constat faptul că între uter și placentă era format un hematom de 500 mg de sânge. Am fost băgată de urgență în operație pentru salvarea mea, și, implicit, a băiețelului. Diagnosticul a fost de preeclampsie.
Micuțul meu avea doar 700 de grame și 25 de săptămâni. Nu avea plămânii dezvoltați și a încercat să lupte pentru supraviețuire încă din prima zi de viață. Am stat 14 zile în spital, zile de chin, de suferință pentru băiețel, deoarece facea aproape zilnic câte o criză severă (stop cardio-respirator, sângerare pulomonară, comoție cerebrală).
Cea mai grea durere
Pe data de 26 urma să fiu externată, cu opțiunea de a veni zilnic să îl văd câte 10 minute, iar în restul timpului să pot fi alături și de fetița de acasă. În seara de dinaintea externării, am fost chemată de doctorul ce se ocupa de el, să mă informeze că puiul meu este în stare foarte gravă. Mi-a spus că nu știe ce va fi până a doua zi, moment în care efectiv am simțit că mor. A doua zi, m-am trezit de la 05:30 și ardeam de nerăbdare să aflu cum se simte.
La ora 07:45 am fost chemată de doamna doctor, deoarece bebelușul meu se pregătea să devină îngeraș și voia să mă privească pentru ultima oară. Nu pot să exprim în cuvinte durerea pe care am simțit-o când mi-am văzut copilașul cum moare în fața mea. Și durerea de a-l putea pupa și ține în brațe doar mort. E foarte dureros să îți înmormântezi copilașul, indiferent de vârsta acestuia.
Dragi mămici, orice mic simptom observați pe parcursul sarcinii nu lăsați să treacă neobservat. Consultați mai mulți medici înainte ca viața voastră sau a copilului vostru să fie pusă în pericol”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
