Cititoarea noastră Cristina ne-a trimis povestea ei de naștere la 19 ani, o experiență dureroasă, din cauza travaliului lung și dureros, și a faptului că micuțul a avut nevoie de asistență medicală rapidă imediat după naștere. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Citesc de foarte mult timp poveștile de naștere ale altor femei și cred că acum am curajul să o spun pe a mea. Mă numesc Cristina și în prezent am 21 de ani. Am rămas însărcinată la 19 ani, ceea ce a atras multe critici din toate părțile.
La controlul de 41 de săptămâni, medicul mi-a spus că am, de fapt, 35 de săptămâni
Fiind prima sarcină, am fost monitorizată de un domn doctor, M.A. La fiecare control, îmi spunea că e totul bine, că o să nasc natural și cam atât. Când am ajuns la 41 de săptămâni și 3 zile, am fost la un alt control, eram îngrijorată, dar, surpriză, domnul doctor a spus că am doar 35 de săptămâni, cu toate că tot la dânsul am fost la controale.
M-a trimis acasă, iar o săptămână mai târziu au început contracțiile, în jur de 9 seara. Atunci a început coșmarul. Doctorul nu era la spital, doar o moașă scârbită de meseria ei, care mi-a spus că am dilatație 2 cm și că în jur de 6 dimineața nasc. La 7 dimineața s-a schimbat tura, plângeam, aveam dureri insuportabile, dar nu mă dilatam. Menționez că toate acestea s-au întâmplat la Spitalul Municipal din Râmnicu Sărat.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Moașa care venise m-a luat în brațe, m-a pupat și mi-a spus să mă liniștesc că o să nasc. Cu toate acestea, au trecut 62 de ore. 62 de ore de travaliu mizer, în același pat, în aceeași cămașă de noapte, transpirată și plină de lacrimi, pentru că nu aveam unde să fac un duș și nimeni nu schimba lenjeriile de la pat. Îmi plângeau infirmierele de milă.
- CITEȘTE ȘI: Povești de naștere. „Dragi asistente de la neonatologie, dacă nu vă place munca acolo, de ce mai stați?”
La naștere, copilul nu respira
În noaptea de dinainte să nasc eram epuizată. Mi s-a permis accesul la gaz ilariant ca să adorm măcar jumătate de oră. Dimineața, când s-a schimbat tura, mi l-au luat. La 9 dimineața a venit moașa să ma urce pe masă, că nasc. Salvarea mea și a copilului meu a fost un alt doctor, căruia îi datorez viața mea și a copilului, care m-a auzit pe hol când țipam.
Am născut cu dumnealui, dar copilul nu respira. L-a salvat, la fel și pe mine. Nu a vrut niciun ban, un om extraordinar, iar doctorul care îmi monitorizase sarcina a venit să ma întrebe doar dacă am născut. Nepăsarea e mai presus decât banul. Când nici banii nu te mai pot salva, singura salvare e omenia și dragostea pentru meseria pe care o faci”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la 19 ani, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la 20 de ani. „Am născut cu același medic care a asistat-o pe mama la nașterea mea”
- Naștere la 17 ani. ”Fetița mea s-a născut fără un plămân și cu inima perforată. La ecografii, nu au văzut nimic”
- Cezariană la 16 ani. „Am stat două luni în spital din cauza unui cheag de sânge. Eram copilul secției”
