„Când am născut, copilul nu respira. Un medic extraordinar ne-a salvat”

În travaliu, durerile erau insuportabile, iar dilatația se producea lent.

Theodora Fintescu, redactor
mama epuizata dupa nastere
Tânăra a primit gaz ilariant în noaptea de dinatintea nașterii și așa a reușit să se odihnească puțin.

Cititoarea noastră Cristina ne-a trimis povestea ei de naștere la 19 ani, o experiență dureroasă, din cauza travaliului lung și dureros, și a faptului că micuțul a avut nevoie de asistență medicală rapidă imediat după naștere. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Citesc de foarte mult timp poveștile de naștere ale altor femei și cred că acum am curajul să o spun pe a mea. Mă numesc Cristina și în prezent am 21  de ani. Am rămas însărcinată la 19 ani, ceea ce a atras multe critici din toate părțile.

La controlul de 41 de săptămâni, medicul mi-a spus că am, de fapt, 35 de săptămâni

Fiind prima sarcină, am fost monitorizată de un domn doctor, M.A. La fiecare control, îmi spunea că e totul bine, că o să nasc natural și cam atât. Când am ajuns la 41 de săptămâni și 3 zile, am fost la un alt control, eram îngrijorată, dar, surpriză, domnul doctor a spus că am doar 35 de săptămâni, cu toate că tot la dânsul am fost la controale.

M-a trimis acasă, iar o săptămână mai târziu au început contracțiile, în jur de 9 seara. Atunci a început coșmarul. Doctorul nu era la spital, doar o moașă scârbită de meseria ei, care mi-a spus că am dilatație 2 cm și că în jur de 6 dimineața nasc. La 7 dimineața s-a schimbat tura, plângeam, aveam dureri insuportabile, dar nu mă dilatam. Menționez că toate acestea s-au întâmplat la Spitalul Municipal din Râmnicu Sărat.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Moașa care venise m-a luat în brațe, m-a pupat și mi-a spus să mă liniștesc că o să nasc. Cu toate acestea, au trecut 62 de ore. 62 de ore de travaliu mizer, în același pat, în aceeași cămașă de noapte, transpirată și plină de lacrimi, pentru că nu aveam unde să fac un duș și nimeni nu schimba lenjeriile de la pat. Îmi plângeau infirmierele de milă. 

La naștere, copilul nu respira

În noaptea de dinainte să nasc eram epuizată. Mi s-a permis accesul la gaz ilariant ca să adorm măcar jumătate de oră. Dimineața, când s-a schimbat tura, mi l-au luat. La 9 dimineața a venit moașa să ma urce pe masă, că nasc. Salvarea mea și a copilului meu a fost un alt doctor, căruia îi datorez viața mea și a copilului, care m-a auzit pe hol când țipam.

Am născut cu dumnealui, dar copilul nu respira. L-a salvat, la fel și pe mine. Nu a vrut niciun ban, un om extraordinar, iar doctorul care îmi monitorizase sarcina a venit să ma întrebe doar dacă am născut. Nepăsarea e mai presus decât banul. Când nici banii nu te mai pot salva, singura salvare e omenia și dragostea pentru meseria pe care o faci”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la 19 ani, îți recomandăm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa