Una dintre cititoarele Totul Despre Mame ne-a trimis povestea ei de naștere în timpul pandemiei în Italia, o experiență care a lăsat-o cu amintiri neplăcute. Cititoarea noastră speră că experiența ei va fi de folos altor viitoare mămici, așa că redăm mai jos povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de ea:
„Nu am avut niciodată curajul să scriu, dar, totuși, poate pe cineva va ajuta povestea mea de nastere în timpul pandemiei în Italia. Am avut o sarcină normală pe care am dus-o până la 40 de săptămâni. Aveam termenul pe 27 mai 2020, însă în dimineața pe 26 mai, pe la ora două, m-au luat durerile, suportabile, așa că am stat acasă până la la ora 16, după care am mers la spital.
Eram pregătită să cer dosarul și să merg la alt spital
Acolo m-au controlat și mi-au zis să mă duc acasă, că sunt dilatată doar 1-2 cm, și că am pierdut doar dopul gelatinos. Zis și făcut, doar că noaptea, în timp ce avem contracții, vomitam, așa că m-am întors la spital. M-au controlat, mi-au făcut o perfuzie și o injecție și m-au trimis din nou acasă. De aici începe odiseea, care nu se mai termina. După o oră de vomitat în continuu, la sfatul unei prietene, am plecat iar la spital, cu gândul ca, dacă nu mă internează, să cer dosarul clinic și să schimb spitalul. Aici așa este, ți se cere dosarul ca să poți naște în alt spital.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
M-au controlat din nou, eram dilatată 4 cm, așa că medicul a hotărât să mă interneze. Mi-am petrecut noaptea de miercuri spre joi în spital, unde nu am făcut altceva decât să vomit în continuu. Moașa mi-a zis că vomit mâncare, dar era doar sânge coagulat, esofagul îmi era iritat de la atâta vomitat, iar de mâncat, nu mâncasem de pe 25 seara.
Am început să văd stele verzi
Joi dimineața (28.05), se hotărăsc să mă ducă în sala de nașteri, îmi rup apa și îmi fac o epidurală, la cererea mea. Seara, la ora 20, medicul de gardă se hotărăște să îmi dubleze doza de oxitocină fără să îmi zică, iar acela a fost momentul în care am început să văd stele verzi. Epidurala nu își mai făcea efectul și nu întelegeam de ce. I-am spus moașei că e ceva schimbat, că simt că leșin si am cerut să vină un medic.
A venit medicul anestezist care s-a scuzat și a zis că el a băgat doar ser fiziologic în epidurală, la cererea medicului ginecolog, dar că mi s-a dublat doza de oxitocină și din cauza aceasta mă simt așa. Am devenit foarte nervoasă, iar în cele din urmă a venit medicul primar ginecolog care, după ce m-a controlat, și-a dat seama că fetița e în suferință fetală, era deja meconiu în lichidul amniotic, și m-a băgat în cezariană de urgență.
Copilul era plin de meconiu
După 3 zile și două nopți, pe 28.05.2020, la 21.54, am cunoscut-o pe bebica mea, care era toată neagră și plină de meconiu. Au dus-o la aspirat și curățat, iar după 30 de minute am avut-o lângă mine. Eu cred că doar Dumnezeu și instinctul de mamă m-au ajutat să trec peste toate, așa că, mamelor, când simțiti nevoia, luptați cu dinții ca să vă ajutați bebelușul. Mereu mă gândesc că cine știe ce se putea întâmpla dacă nu mă enervam în momentul acela și nu ceream să fiu consultată de medic. Fetița mea are 6 luni acum și este ok”.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
