Naștere în Republica Moldova. „Am crezut că refuzul epiduralei mă face o mamă adevărată. Cât am greșit!”

Fătul avea cordonul ombilicat înfășurat atât în jurul gâtului, cât și în jurul unei mâini și a unui picior.

Theodora Fintescu, redactor
nou nascut in bratele mamei
Deși mama și-ar fi dorit să nască natural, a fost nevoie de cezariană de urgență.

Cititoarea noastră Elena ne-a trimis povestea ei de naștere în Republica Moldova, o naștere prin cezariană de urgență, la care s-a ajuns imediat ce medicul, rupând apa gravidei, a constatat că micuțul a intrat în suferință fetală. Redăm povestea de naștere în Republica Moldova așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Mă numesc Elena și am 32 de ani. Sunt mama a doi băieței minunați (de 6,6 ani și 1,10 ani). Poate că odată mă voi hotărî să scriu o carte, un jurnal personal, în care să-mi vărs emoțiile din copilărie, adolescență, viața de matur. La sigur că un capitol bun l-aș dedica apariției bebelușilor mei, or fiecare naștere a mea a venit drept o dovadă că Dumnezeu există și că, în viață, ni se întâlnesc oamenii care au un scop bine determinat – de a ne salva. Medicina din Republica Moldova seamănă cu un copil în creștere, un copil care învață a merge, a vorbi, a se îngriji. Multe lucruri merg prost de-a binelea. Dar, prin mila celui de Sus, eu cu soțul meu am avut marele noroc să întâlnim oameni potriviți la locul potrivit.

Sarcină toxică timp de nouă luni

Era 18 septembrie 2014, aniversarea soțului meu, când m-am trezit dimineață și am simțit ceva foarte straniu. Nu înțelegeam care e cauza, dar ceva se produsese inevitabil. Abia vreo 2 ore mai târziu, fiind la serviciu, după un test, am primit vestea cea mare – eram însărcinată. A fost cel mai frumos cadou pe care îl puteam face soțului meu. Sarcina a decurs, în linii mari, bine. Unicul moment dificil a fost toxicoza (sarcină toxică), care a durat toate nouă luni. Eram monitorizată de un medic cu recenzii bune.

Eram foarte calmă și nerăbdătoare să-mi văd băiatul (aflasem la 18 săptămâni că vom avea un băiețel). De la un timp, am început să citesc foarte multe articole despre nașterea prin cezariană. Soțul m-a și certat că îmi bag în cap tot soiul de „prostii”. Dar nu am renunțat. Am citit tot ce îmi pica în mână, așa că știam totul despre operația de cezariană și refacerea de după.

Termenul de naștere venea pe la mijlocul lui iunie și ne bucuram de soarele generos din mai. În 24 mai, duminică, l-am rugat insistent pe soțul meu să facă curat prin toată casă ( vă dați seama cât de fericit era, în zi de duminică să se ocupe de curățenie, spălat podele, scuturat covoare). M-am încăpățânat să asambleze și pătuțul pentru bebe. Era o chestie de instinct, presupun. Noaptea, am simțit niște dureri stranii. Întotdeauna mi-a fost frică că voi confunda contracțiile cu altă durere și voi scăpa momentul de a pleca la spital. Ce prostuță eram!

Am refuzat să mă internez fără soțul meu

Toată noaptea am urmărit ceasul, socotind intervalul. Deși la 22.00, duminică, sunasem medicul meu, care mi-a spus să merg dimineața la control, eram neliniștită. Poate prea învăluită de emoții. La 8.00, luni, 25 mai 2015, eram la ușa cabinetului medical. Ginecologul m-a consultat și m-a anunțat că am dilatație de 3 cm. Am rămas perplexă. M-a întrebat dacă am cu mine cele necesare internării și nașterii (tot ce îi trebuie mamei și bebelușului imediat după naștere, în spitalele de stat din Republica Moldova, este obligațiunea pacientului).

Am conștientizat că nu mi-am luat absolut nimic de acasă, deși geanta era demult pregătită. Soțul meu râdea de fericire că în câteva ore își va vedea flăcăul. Am refuzat să mă internez fără soțul meu și m-am întors cu el acasă după geantă, la vreo 25 de km. Între timp, contracțiile erau la interval de 5 minute.

Am refuzat anestezia epidurală, vrând să fiu „o mamă adevărată” care va simți totul. Cât greșeam! Durerile se întețeau, iar apa nu mi se rupea. Nu aveam, efectiv, puteri, căci nu dormiseam în ajun deloc.  Medicul a hotărât să-mi rupă apa. Acesta a fost momentul de cotitură. Țin minte doar faptul că s-a întors spre soțul meu și l-a întrebat: „Știi ce culoare are apa? Acum uite-te aici!”. Alexandr ( soțul meu) s-a schimbat la față, iar eu nu mai puteam de plâns. Am înțeles – avem o problemă.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

Băiețelul s-a născut viu datorită cezarienei

S-a organizat imediat un Consiliu al medicilor, care au hotărât că trebuie să mi se facă urgent operație de cezariană, fătul fiind în suferință. Era ora 15.00. Am semnat acordul pentru cezariană. Anestezista, cu foarte mari dificultăți, mi-a administrat epidurala, căci contracțiile și frica ma făceau să tremur toată. La 15.51 am auzit cel mai dulce țipăt din viața mea. Miroslav (băiețelul nostru) a venit pe lume zgomotos, vrând să ne spună tuturor că merită să treci prin chinurile nașterii (oricare are fi ea – naturală sau nu). Un flăcău de 3,150 kg și 51 cm.

În timpul operației, medicul nostru, care a devenit un înger salvator pentru noi (Domnule Ninel, vă mulțumin enorm) m-a anunțat că băiețelul nostru e viu și sănătos doar grație cezarienei. Cordonul lui ombilical îi înconjura atât gâtul de două ori, precum și o mânuță și un picioruș. Plângeam de fericire și frică. Azi, Miroslav merge în clasa I, fiind sprijinul, speranța și iubirea noastră. Iar din 27 decembrie 2019, a devenit la fel și Badea, al doilea băiețel (dar această istorie, aș lăsa-o pentru un alt articol, căci este și mai deocheată).

Deși sistemul de sănătate din Republica Moldova are multe de schimbat, mai ales în ceea ce privește susținerea tinerelor mămici (eu nu am avut nicio consultație cu neonatologul, ceea ce a favorizat renunțarea la alăptare, primul copil nefiind alăptat nici măcar o zi), sunt foarte recunoscătoare celor care au făcut ca nașterea mea să fie cu un final fericit”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în Republica Moldova, te invităm să citești și:

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa