Cititoarea nostră Diana ne-a trimis povestea ei de naștere în Perugia, o experiență frumoasă, ce se datorează în parte și cadrelor medicale, care s-au purtat impecabil. Redăm povestea de naștere în Perugia, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Numele meu este Diana, sunt din Iasi, dar locuiesc în Italia și am 27 de ani. Dragi mamici, vreau să vă povestesc cum am adus pe lume un băiețel, sănătos acum 5 ani. O experiență plăcută pentru mine și soțul meu, datorită personalului din spital.
Copilul nu mai creștea, așa că medicul a decis să mă interneze
Aș dori să menționez că nu am plătit nimic pe toata perioada sarcinii, și aici mă refer la analize și ecografii. Am născut într- un spital de stat din Perugia, centrul Italiei. Era într-o joi dimineața, mai exact 27 aprilie 2016, când am plecat cu soțul meu spre spital pentru monitorizarea sarcinii. Aveam 37 de saptamani. Era în jur de ora 11, am intrat și a început monitorizarea. Bebe dormea.
După 15 minute, asistenta care era cu mine a chemat doctorița care era de gardă în acea dimineață, pentru a mă consulta și a-mi face o ecografie. Nu înțelegeam de ce. Am întrebat dacă era totul ok și mi-au răspuns că da, este totul ok. La ecografie, doctorița ginecolog a constatat că bebe nu a mai luat în greutate de două săptămâni, așa că a decis să mă interneze.
- CITEȘTE MAI MULT: Tot ce trebuie să știi despre sarcină – semne de sarcină, dezvoltarea fătului, analize, dietă
Naștere în Perugia. Soțul a stat cu mine în spital
Am plecat acasă împreună cu soțul meu pentru a lua valiza cu toate cele necesare. Eram cuprinsă de teamă, am început să plâng în mașină de frică și de ciudă că voiau să mă interneze, că na, cui îi place în spital? Am ajuns acasă, mi-am făcut un duș rapid, am luat valiza și am plecat din nou spre spital.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
M-au internat și au început din nou monitorizările sarcinii. Totul era ok. Doamnele de acolo se purtau foarte frumos cu noi. Stăteau de vorbă cu noi, cu soțul meu, care nu m-a lăsat singură deloc, și cu mine. Am adus de acasă un șezlong pe care dormea el noaptea, căci nu avea voie să stea cu mine în pat. Totul a fost frumos, îmi aduceau mâncare în cameră și mă întrebau mereu dacă sunt bine și dacă am nevoie de ceva. Și așa au trecut 5 zile.
CITEȘTE ȘI: Naștere în pandemie în Italia. „Soțul meu a stat în permanență lângă mine și asta a ajutat enorm”
De durere, nici nu-mi mai vedeam soțul
Doctorița care a decis internarea a venit și mi-a spus că trebuie să mai fac o ecografie, ultima, pentru a vedea cum este bebe și daca a mai luat ceva în greutate, măcar câteva grame. Am facut ecografia, dar bebe cântărea la fel: 2.710 grame. Doctorița mi- a spus, zâmbind, să inducem nașterea, că oricum bebe va iesi din burtică, ori acum, ori peste cateva zile. Și asa am decis cu dumneai ( un doctor superb, de nota 10) și soțul meu să mi se inducă nașterea.
Era o zi de luni, a doua zi de Paștele nostru ortodox, îmi aduc atât de bine aminte, parcă a fost ieri. Mi-au indus nasterea în jur de ora 12. La ora 14, au început durerile, iar la 17, de durere, nici nu îi mai vedeam pe soțul și pe soacra mea. Nu am plâns, nu am țipat, doar strângeam mâna soțului, atât de tare încât după câteva zile mi-a spus că a crezut că îi rup mâna.
CITEȘTE ȘI: Nașterea naturală. Tot ce trebuie să știi despre nașterea naturală și gestionarea durerii
Naștere în Perugia. Bebe a stat o noapte în incubator
Veneau asistentele și îmi controlau dilatația, aveam 2, 4, 6, 8 cm. La 8 cm dilatație era 8 seara, m-au dus în sala de nașteri cu patul pe care stăteam. De pe patul acela m-au pus pe cel din sala de nașteri, în timp ce soțul se schimba în halat și papucei de protecție.
Mi-au spus când și cum trebuie să împing, soțul îmi umezea buzele cu o bucată de pansament și apa. Am împins așa până la 21.21, când bebe a ieșit căscând, probabil dormea. Mi l-au pus pe piept, apoi l-au dus în incubator o noapte. Cântărea exact 2,710 gr și avea 47 de cm. M-a curățat moașa cu care am născut, m-a întrebat dacă am de acasă absorbante, iar dacă nu aveam, îmi oferea. Aveam, de acasă, bineînțeles, nu știam că pot primi din spital.
Nu știam nici cum să îl țin în brațe
M-a dus în salon o altă asistentă, în cărucior cu rotile, m-a ajutat să mă așez pe pat și așa am adormit, până dimineața. Când m-am trezit, mi l-au adus pe Denis Constantin, așa am dorit să-l numim. Fiind născut în luna mai, am dorit să aibă și al doilea prenume, legat de sfinții împărați Constantin și Elena.
La început l-au schimbat asistentele, căci, fiind primul copil, nici în brațe nu știam să îl țin. Și iarăși m-au întrebat dacă am scutece sau dacă e nevoie să îmi dea. Aveam, căci îmi adusese mama soacră exact cu o zi înainte. Au mai trecut încă două zile, apoi am plecat toți 3 acasă, tot 3 suntem și în ziua de astăzi, dar ne mai dorim un copil, sperăm că va sosi la momentul potrivit.
Aș dori să le dau un sfat gravidelor care sunt în situația în care doctorul spune că bebe nu mai crește, sau care sunt fără mama lor alături, cum am fost eu. Nu vă fie frică, Doamne Doamne e acolo sus și are grijă de noi toți! Sănătate tuturor!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în Perugia, îți recomandăm să citești și:
- Poveste de naștere în Italia. „Când apăsam butonul de alarmă, venea asistenta cu zâmbetul pe buze”
- Poveste de naștere în Italia: „Nu doresc nimănui să-și țină în brațe copilul fără viață. A murit din nepăsarea medicilor”
- Poveste de naștere în Italia. ”Chiar aici trebuie să te droghezi? Nu te gândești că îi faci rău copilului?!”
