Naștere în Parma, Italia. „După naștere, nu reușeam să elimin placenta, care se lipise de uter. Am făcut hemoragie și am fost operată”

Medicii au încercat să scoată placenta manual, iar după această procedură s-a declanșat o hemoragie severă.

Theodora Fintescu, redactor
naștere naturală în Intalia
Mama și copilul au stat împreună, iar asistentele îl duceau pe cel mic din pătuțul lui în brațele mamei atunci când trebuia alăptat.

O cititoare Totul Despre Mame ne-a trimis povestea ei de naștere în Parma, Italia, o experiență care i-a dat multe emoții, dar care s-a încheiat cu bine. A născut după un travaliu în care i-a fost alături un bărbat-moașă, dar nu a reușit să elimine placenta și a făcut o hemoragie puternică. Medicii au intervenit rapid și au reușit să o stabilizeze, așa că s-a externat sănătoasă, chiar de ziua ei de naștere. Redăm povestea integral, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„L-am născut pe cel de-al doilea copil, un băiețel, în data de 15.04.2022, în urma unei sarcini care fusese inițial gemelară. În săptămâna a patra de sarcină am început să sângerez, lucru care m-a speriat foarte tare, mai ales că în urmă cu 10 luni pierdusem o sarcină la 10 săptămâni. O moașă, care îmi este și prietenă, mi-a spus că, și de data aceasta, am risc de 90% să pățesc la fel. Nu s-a întâmplat însă acest lucru. În săptămâna 7, am aflat că sarcina mea este una gemelară, însă unul dintre feți avea bătăile inimii foarte rare și era în urmă cu dezvoltarea.

Am început să sângerez

La controlul de 12 săptămâni, rămăsesem numai cu unul, al doilea se oprise din evoluție. În primele 12 săptămâni am stat practic numai în pat, primind tratament cu progesteron. Aveam placenta dezlipită puțin, acesta fiind motivul sângerărilor inițiale, și nu trebuia să fac efort. Aveam ca termen de naștere data de 17.04.2022, dar în 15.04, la 3 dimineața, au început contracțiile.

Știam că urmează să nasc în curând, pentru că aveam contracții regulate, din 10 în 10 minute. I-am spus soțului să meargă la serviciu, că îl voi chema când va fi nevoie, La 10 dimineața am început să sângerez, am sunat la spital și m-au chemat pentru o verificare. Până am făcut un duș, contracțiile erau din 3 în 3 minute.

După epidurală, nu am mai simțit durerile

L-am sunat pe soț să vină, dar nu l-am mai putut aștepta, așa că am urcat în mașină, cu contracții groaznice, și am mers spre spital, care se află la 7 minute de casă. De la ora 12 până la 14, am fost monitorizată în secția Covid, dat fiind faptul că fetița mea, care rămăsese acasă, era pozitivă. M-au testat și pe mine și pe soț, iar la ora 14.00, când a venit rezultatul negativ, m-au dus la sala de nașteri, având deja contracții foarte mari.

La ora 16.00, dilatația era doar de 2 cm, deși contracțiile erau puternice, la interval de 3 minute. Mi s-a făcut în cele din urmă epidurala (pentru care avusesem o discuție cu anestezistul la 32 de săptămâni) și după ea nu am mai simțit durerile. În tot acest timp, eram conectată la aparat pentru monitorizarea copilului. Moașa era mereu cu mine, la fel și soțul. Personalul medical s-a purtat foarte frumos.

Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.

În locul moașei, a venit un bărbat

La ora 19.00, când s-a schimbat tura moașei, am avut surpriza de a veni un tânăr, foarte bine pregătit și el, care m-a ajutat mult. La ora 20.00, l-am adus pe lume pe băiețelul meu frumos, de 4 kg și 52 de cm. Am născut în liniște, fără să țip, concentrându-mi toată energia pe burtă și pe cum să împing eficient. Copilul a primit nota 10 și eram fericită.

Așteptam contracțiile pentru a elimina placenta, însă acestea nu mai veneau. După 45 de minute, în sală erau 13 cadre medicale: 2 chirurgi, 2 anesteziști, medici ginecologi și surori medicale. Soțul stătea la capul meu, cu bebe care plângea cât îl țineau plămânii. Eu am început pur și simplu să simt că plec, că mă duc la Doamne- Doamne. După diverse încercări de a-mi porni contracțiile, au încercat să îmi scoată placenta, care era lipită în partea stângă-sus, cu mâna.

M-am externat de ziua mea, cu cel mai frumos cadou

Procedura a fost făcută de 2 medici ginecologi. A început hemoragia, în 3 minute am pierdut peste 2 litri de sânge. M-au operat și mi-au făcut de urgență transfuzie de plasmă. Am avut noroc de o echipă minunată. Au urmat două zile în care am stat în pat fără să mă mișc, cu sondă pentru urină și cateter. Personalul mă spăla, mă îmbrăca, schimba cearșaful, îl puneau pe bebe la sân și apoi în pătuț.

Deși le tot sunam când bebe plângea, nu a obiectat nimeni și nu mi-a fost adresat niciun cuvânt urât. Nu am dat nimănui nimic, cu excepția a 3 cozonaci medicilor care s-au ocupat de mine. În data de 18.04, chiar de ziua mea, ne-am externat. Împlineam 35 de ani și aveam cel mai frumos cadou, băiatul meu scump. Sunt recunoscătoare că am adus pe lume măcar unul din cei doi copii, deși simt și acum că lipsește o parte din mine”.

Mama și băiețelul, la 1 an de la naștere.

Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!

Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în Parma, îți recomandăm să citești și:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa