Cititoarea noastră Cristina R. ne-a trimis o poveste de naștere în pandemie în UK, unde a venit pe lume fiul ei, mămica având alături soțul și moașa. Cristina a avut parte de o naștere frumoasă, iar perioada petrecută în spital este, pentru ea, o amintire plăcută. Redăm povestea de naștere în pandemie în UK așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am născut pe 15 iulie 2020, la ora 14:35, în plina pandemie, asistată doar de soțul meu și de moașă. Nașterea a avut loc într-un spital public din Suffolk, UK. Totul a început în jur de ora 01:30, pe data de 14 iulie, când s-a rupt apa.
Am sunat la maternitate și m-au chemat la spital, unde m-a luat în primire o moașă care a început să îmi facă niște verificări, după care mi-a dat voie să mă întorc acasă, unde să stau până încep contracțiile (5-5-1, din 5 în 5 minute, care să dureze 1 minut), dar nu a fost cazul meu.
O singură verificare vaginală în tot travaliul
Am fost mereu în contact cu maternitatea. Fiecare maternitate în UK are un număr de telefon, unde ești îndrumată și ajutată 24/7. La 12 ore după ce mi s-a rupt apa, am fost chemată la spital împreună cu soțul meu, unde ni s-a explicat despre inducere și care sunt riscurile dacă aștept să înceapă contracțiile în mod natural (apa fiind deja ruptă, riscul infecțiilor este mare și odată infectată, nașterea vaginală este exclusă, din motive evidente).
După alte 12 ore, ne-am întors în spital cu bagaje și tot ce am considerat eu că îmi este necesar (bagaje pe care le-am lăsat în mașină inițial, iar soțul a fost rugat să meargă acasă, până îl vor suna ei să vină).
Pe burtică mi-au pus aparatură să monitorizeze pe bebeluș și mi s-a aplicat acel gel cu oxitocină intra-vaginal cu o seringă de plastic, nu a fost deloc dureros, poate doar puțin jenant. M-am simțit ca la o vizită normală la ginecolog. Aceea a fost singura dată când am fost verificată vaginal în timpul travaliului.
Naștere în pandemie în UK. Mi s-a cerut acordul pentru testul Covid
Am hotărât să așteptăm cele 6 ore în care gelul trebuia să pornească contracțiile, dar am fost informată că nu este suficient de puternic pentru toate persoanele, așa că exista varianta în care să îmi administreze o perfuzie cu oxitocină intravenos.
Mi s-a sugerat să mă odihnesc în acest timp de așteptare, pentru că eram extrem de obosită și stresată de evenimentul nașterii în sine.
În jur de ora 7-8 dimineața am fost trezită, pentru a se asigura că sunt ok. Din cauză că am uitat complet de bagaje și nu aveam nimic la mine, nu aveam cum să mă pregătesc și trebuia să aștept să ajungă soțul încă 20 de minute, doar că aceste maternități sunt pregătite pentru orice fel de situație și mi-a fost oferit tot ce era necesar pentru igiena mea (prosoape, periuță și pastă de dinți, șampon șamd).
Am fost întrebată dacă sunt de acord să mi se facă un test pentru COVID-19, la care am primit răspuns după 2 zile, când eram deja acasă.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Naștere în pandemie în UK. Moașa a fost lângă mine nonstop
După ce a ajuns soțul, am fost transferată într-o ‘sală’ care era extrem de privată și avea în dotare, pe lângă patul clasic, aparatură pentru monitorizare, lampa pentru bebeluș cu cântar și tot ce mai este nevoie imediat după naștere, niște saltele în diferite forme, mingi, cadre metalice, pentru a avea o varietate de posibilități pentru a naște cât mai comod și ușor posibil.
În jur de ora 10, mi s-a pus flexura și perfuzia cu oxitocină și am așteptat. Soțul meu era ca un titirez, încerca să despacheteze tot bagajul și să mă ajute cu absolut orice, auzise alte femei urlând în timpul travaliului și probabil că se aștepta să fie la fel de terifiant și la noi în sală, dar nu a fost așa.
Moașa cu care aveam să nasc și pe care o cunoscusem fix în acea dimineață mi-a pus pe burtică niște dopplere fără cabluri, pentru a mă putea deplasa în voie. Moașa a stat și m-a supravegheat non-stop, analizând informațiile de la dopplere.
M-a impresionat pasiunea moașei pentru meseria ei
După aproximativ 3 ore, în care am mâncat și m-am hidratat, moașa mea a luat pauză, a venit să o înlocuiască o altă moașă, care m-a întrebat dacă vreau să mă mut în altă poziție și am fost de acord, moment în care mi s-au declanșat contracțiile.
M-am speriat, am făcut ochii mari și i-am mărturisit moașei că nu am vrut să împing, nu înțelegeam ce se întâmplă și de ce nu îmi pot stăpâni corpul, abia apoi am înțeles ce înseamnă o contracție.
Datorită perfuziei, contracțiile au început să fie din ce în ce mai dese, timp în care moașa mea s-a întors din pauză.
Soțul meu își imagina că o să se umple camera de doctori, poate chiar și studenți, și că o să aprindă multe lumini….ca în filme, dar nu a fost deloc așa. Jade, așa se numea moașa cu care am născut, era foarte tânără, nu avea mai mult de 30 de ani, iar cuvintele care o definesc sunt profesionalismul și pasiunea pentru munca pe care o face.
Am refuzat epidurala
Moașa și-a schimbat încă o dată mănușile și șorțul și a început să se pregătească pentru naștere. Draperiile erau trase aproape de tot, atmosfera era relaxantă și intimă. Soțul mă ținea de mână în timp ce mă mângâia pe frunte, iar pe mine, între contracții, mă fura somnul, tocmai de aceea mi se părea că zboară timpul.
În timpul contracțiilor eram concentrată pe felul în care inspir și expir și m-a ajutat enorm. În felul acesta, am rămas calmă. Nu am permis fricii să preia controlul și să mă facă să împing ca nebuna. La un moment dat, am împins mai mult decât trebuia, dar moașa a intervenit rapid, spunându-mi că are nevoie să o ascult și să mă liniștesc, pentru că s-a terminat contracția și îmi fac rău mie și copilului dacă voi continua. Atunci mă luase puțin valul, dar m-am redresat rapid.
Am fost întrebată dacă doresc epidurală sau orice alt fel de calmant, între două contracții. Aș fi fost dispusă să accept și cezariana, doar să se termine mai repede, dar mi-am adus aminte care sunt motivele pentru care am vrut o naștere fără medicamente și cât mai ușoară, și așa a și fost, pentru că în 10 minute îmi țineam puiul în brațe.
Comunicarea cu moașa și cu soțul au fost esențiale
În ultima parte a travaliului, soțului i s-a dat în mâna tubul de la Entonox (gaz), pe care l-am folosit în timpul contracțiilor, dar și în timp ce mi s-a scos placenta afară.
Bebelușul s-a născut rapid și în siguranță, noi eram în soc de fericire. Jade, moașa, era extrem de mândră de nașterea la care luase parte. A fost o bucurie ca o victorie!
Sunt ferm convinsă că datorita bunei comunicări dintre mine, soțul meu și moașă, această naștere a fost așa de frumoasă pentru noi. Bebelușul mi-a fost pus direct pe piept, pe pielea goală, și ulterior acoperit cu un prosop, unde a stat preț de 10-15 minute, pentru a-și lua din placentă sângele rămas și pentru că avea nevoie să stea pe pielea mea. Timp în care moașa s-a ocupat de ce a mai fost nevoie.
Prima masă a bebelușului, un moment emoționant
Mi-a făcut o injecție în picior și mi-a scos placenta în câteva zeci de secunde. Nu a fost nevoie de nicio altă intervenție pentru că nu am avut nicio leziune în zona vaginală și nici nu m-a tăiat.
După ce timpul s-a scurs, soțul meu a fost rugat să taie cordonul ombilical cu ajutorul și indicațiile moașei. M-a rugat să merg să fac duș (sala avea și baie proprie), timp în care ea l-a cântărit, curățat, i-a făcut Vitamina K și l-a înfășat pe bebe. Soțul meu mă spăla și mă ajuta să mă îmbrac, iar ea zâmbea și ne admira, probabil pentru că eram extrem de emoționați.
M-am întors, patul era schimbat și ea pregătită să mă îndrume în legătură cu alăptatul. M-a ajutat să îl pun la sân pe bebeluș, deși mi-a explicat că el nu are neapărat nevoie de mâncare imediat după naștere. Era necesar să practicăm cât mai des alăptatul și să fie hrănit cu colostru.
M-au ajutat patru consultanți în alăptare
După câteva ore, am fost transferați într-un alt salon, unde am stat până a doua zi, din cauză că nașterea a fost indusă. În tot acest timp, bebelușul a stat cu mine, dar am apucat să mă și odihnesc câteva ore, cerându-le moașelor de serviciu să îl țină, deoarece avusesem 36 de ore luuuungi și trebuia să mă refac, pentru el.
În general, persoanele din maternitate mi-au creat un sentiment de confort și înțelegere. A doua zi dimineața i s-au făcut toate testele necesare (auz, văz și alte reflexe).
În decurs de 24 de ore de stat în spital, m-au vizitat 4 consultanți în lactație ca să mă îndrume cu alăptatul (pun mult preț pe asta dacă și tu ești deschisă către alăptat).
M-am vindecat impecabil
Mi-a plăcut extraordinar de mult grija personalului față de mămici. Din ora în oră, veneau cu un trolley de cafea/ceai sau sucuri și, în cazul meu, se asigurau că am mereu o cană mare de apă plină și că mă hidratez, pentru că nu beau nimic în afară de apă, în general. Înainte de fiecare masă, ți se aducea un meniu din care să alegi ce vrei să mănânci, iar mâncarea, surprinzător, era delicioasă, variată și nutritivă.
Înainte de a pleca din spital, cu acordul nostru, bebelușului i s-a făcut vaccinul pentru TBC, care e sigur încă de la naștere. Am fost vizitați acasă a treia zi de către moașă, să se asigure că suntem bine. Bebelușul nu a făcut icter, iar buricul s-a vindecat impecabil la 5 zile de la naștere. Eu m-am vindecat impecabil, de asemenea, în mai puțin de 3 săptămâni.
Nu am plătit nimic pentru spitalizare
Somnul a fost inamicul meu în primele săptămâni postpartum. Dar e ok, recuperăm în timp.
Experiența în UK este cu mult diferită de cea din România. Un aspect important pe lângă toate celelalte diferențe ar fi că nu am plătit niciun ban în perioada sarcinii pentru controale și ecografii, nașterea nu a costat niciun leu, nici ziua de după naștere petrecută în spital, eu și bebe avem rețetele gratuite pentru încă un an de la naștere, pentru absolut orice îmi dă medicul de familie.
Sper ca toate graviduțele care citesc acest articol să dea naștere unor copii sănătoși și frumoși”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în pandemie în UK, îți recomandăm să citești și:
- Naștere în UK în timpul pandemiei. „Camera mea era ca un centru spa: cadă de naștere, minge, lumini, muzică ambientală”
- Naștere în UK la 42 de săptămâni. ”Deși copilul avea cordonul de trei ori în jurul gâtului, au făcut totul pentru naștere naturală”
- Poveste de naștere în UK. ”Mi-au explicat atât de clar cât și cum să împing, încât nu a fost nevoie apoi de copci”
