Cititoarea noastră Doris Timar ne-a scris povestea ei de naștere în Linz, Austria, o naștere care a luat-o prin surprindere, planul ei fiind să nască în România, prin cezariană la cerere. Nu a mai fost timp să ajungă în România, s-a resemnat cu gândul că va naște natural, însă complicațiile din timpul travaliului au impus operația de urgență. Redăm povestea de naștere în Linz, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am 34 de ani și sunt la prima naștere și primul copil. Am rămas însărcinată repede, după o relație de 2 ani cu soțul meu. Sarcina mea a fost una grea din cauza stărilor de vomă pe care le-am avut din săptămâna 13 până în săptămâna 32. Din cauza acestora, am luat doar 8 kg în sarcină, iar bebelușul a fost mereu sub limita de greutate la toate controalele.
Planul meu de a naște în România, anulat
Noi locuim în Austria, la Linz, iar planul meu era să vin să nasc în România, pentru că îmi era groază că nu mă voi descurca cu limba și pentru că îmi doream cezariană. Doar că la ultimul control, în săptămâna 38, medicul a constatat că eram dilatată 2 cm, iar soțul meu a exclus posibilitatea unui drum spre România.
Vineri seara, 17 decembrie, au început contracțiile, regulate, scurte și intense, la fiecare 7 minute. Nu m-am panicat, ba chiar m-am relaxat în noaptea aceea, intrând de două ori în cada cu apă, la recomandarea medicului. Sâmbătă dimineața, mi-am luat poșeta și soțul, fără vreun bagaj, și am plecat la spital. Cu emoții, aveam să aflu că sunt dilatată 3 cm și mi-a fost administrată o perfuzie de dilatare și am primit ceva pentru dureri.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Soțul a stat cu mine în sala de operații
După alte 7 ore de așteptare, aveam să aflu că dilatația era de 4 cm și corpul meu nu dădea semne că poate mai mult, așa că, împreuna cu moașa, medicul de gardă și soțul meu, am decis operația de cezariană. Soțul a fost lângă mine atât în sala de travaliu, precum și în cea de operație, ceea ce mi se pare fantastic. Este, evident, foarte mândru că și-a ținut fiul în brațe.
Am născut într-un spital de stat, cu condiții peste clinicile private din România. Am avut posibilitatea să îmi aleg meniul și am primit din spital tot ce mi-a trebuit: haine pentru bebeluș, bax de scutece, pompă de alăptat. Și acum stau și ma gândesc că am muncit 12 ani în țara mea, pe un salariu bunicel, cu contribuții pe măsura la CAS. Unde sunt banii aceia și de ce condițiile din maternitățile din România sunt cum sunt? Și personalul pe măsura spitalelor?
Am să închei cu vorbele pe care le-am auzit de la moașa care m-a supravegheat în sala de travaliu: „Cu fiecare durere pe care o simți, ești mai aproape de întâlnirea cu bebelușul tău. Nu este minunat?” Câte dintre voi ați auzit asemena vorbe din partea unui cadru medical?”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți-a plăcut această poveste de naștere în Linz, Austria, îți recomandăm să citești și:
- Naștere naturală în Austria. „Am prins o moașă româncă și totul a fost la superlativ”
- Cezariană în Austria. „Am exclus toată sarcina cezariana, iar când am auzit de ea nu mă opream din plâns”
- Naștere în Austria. ”Am avut o naștere ca în filme: mi-au dat în travaliu tot ce am vrut, cred că și șaorma îmi aduceau dacă ceream”
