Naștere la 38 de săptămâni în Germania. „Când m-am întors de la baie, fetița nu mai era în salon. Am găsit-o la Terapie Intensivă, intubată”

Mama a avut diabet gestațional, iar fetița s-a născut un o infecție severă, care a dispărut după tratament cu trei antibiotice.

Theodora Fintescu, redactor
nou născut în incubator
Fetița a fost o adevărată luptătoare și a reușit să scape de infecția care a ținut-o o perioadă la Terapie Intensivă.

    O cititoare Totul Despre Mame ne-a scris povestea ei de naștere la 38 de săptămâni în Germania, după o sarcină destul de complicată. A avut parte de o naștere declanșată medical, din cauza diabetului gestațional și a riscului de complicații, iar fetița, deși părea inițial sănătoasă, a avut nevoie de spitalizare suplimentară, din cauza unei infecții intrauterine. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

    „Am născut în vara din 2022 o fetiță minunată, dar de la Dumnezeu. A fost o sarcină cu multe încercări, pot spune. Am fost o fumătoare înrăită până atunci, însă sarcina a schimbat acest lucru. Am avut Covid pentru a doua oară, dar o formă ușoară. Apoi, în săptămâna 8 de sarcină, am început să sângerez. În săptămâna 16 de sarcină, am făcut diabet și a trebuit să îmi injectez insulină.

    Naștere înainte de termen din cauza diabetului

    Am făcut apoi psoriazis, m-am umplut pe tot corpul de pete care mă ardeau efectiv, ca și cum aș fi stat foarte mult în soare. Am stat atunci două săptămâni în spital și am primit un tratament blând, doar cu creme. În săptămâna 38 de sarcină, din cauza riscurilor impuse de diabet, doctorul a spus că se impune declanșarea nașterii.

    Am mers la spital cu mama și soțul și eram foarte nerăbdătoare. M-a controlat medicul de gardă și până să primesc un salon am așteptat patru ore, spitalul fiind în renovare. A fost însă ok, pentru că nu aveam dureri, mă simțeam bine.

    Mergeam amețită pe holuri la 2 noaptea

    Seara, în timp ce ascultam muzică de meditație, mi s-a rupt apa. Am chemat asistenta, care mi-a zis că e totul în regulă și m-a trimis la ecografie și la control, toate ieșind foarte bine. Durerile erau din ce în ce mai mari, am rugat asistenta să îmi dea ceva pentru durere. După 30 de minute, mi-a făcut o injecție și m-a trimis înapoi în salon, care era în celălalt capăt al coridorului.

    Injecția începuse să își facă efectul, așa că mergeam amețită pe holurile acelea, la 2 noaptea. Puteam să cad, nu era nimeni să mă vadă. Am ajuns în salon și am încercat să adorm cu muzica în căști. După 2-3 ore, m-am trezit iar în dureri groaznice. Era gălăgie, colegele de salon aveau copiii cu ele, iar cei mici plângeau.

    Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.

    Din cauza protocolului pentru Covid, am stat singură mult timp

    Am sunat la asistentă și m-a trimis iar singură la control. Am mers, acolo era aceeași doctoriță, pe care am rugat-o să îmi dea ceva de durere, dar mi-a zis că e prea devreme și că probabil voi naște a doua zi. Văzându-mă așa terminată, m-a lăsat să dorm acolo 3 ore și așa am reușit să îmi recapăt puțin din puteri. A venit dimineața, am vorbit cu mama și cu soțul să vină la mine, că am dureri mari, însă protocolul pentru Covid permitea o singură persoană în salon, cu test negativ, însă centrul de testare nu se deschidea așa devreme.

    Aveam contracții din ce în ce mai dese, îmi era foarte sete și, deși am cerut apă, mi-au spus că îmi aduc, dar au uitat. Ai mei nu mai veneau, ascultam muzica zen și în timpul contracțiilor, mă țineam de noptiera de la pat cu o mână, cu cealaltă de pat. A ajuns într-un final mama, mi-a dat apă, nu-mi mai găseam nicio poziție de stat în timpul contracțiilor.

    Am ajuns la control cu ultimele puteri

    Mama s-a dus să ia cafea și apă, eu stăteam în genunchi, cu capul pe pat și țipam de durere. Asistenta mi-a spus să merg în sala de nașteri, m-a ajutat mama să ajung acolo cu ultimele puteri și, la control, medicul a văzut că am dilatație 10 cm. Au înțeles atunci toți țipetele mele. Mi-au pus o perfuzie care mi-a mai dat putere și am început să împing. După 20 de minute, a ieșit copilul, iar senzația aceea că au ieșit intestinele pe afară nu o voi uita prea curând. Mama a tăiat cordonul, apoi fata mi-a fost pusă pe piept.

    Sincer, nu am simțit atunci acel sentiment înălțător, tot ce am simțit a fost că e călduță, iar eu mă simțeam confuză. A intrat soțul, care a făcut schimb cu mama, să vadă și el minunea. A trebuit să fiu cusută, pentru că mă rupsesem, iar în timp ce medicul făcea asta, soțul, care nu știe germană, m-a rugat să sun la el la muncă să explic de ce lipsește și că are nevoie de liber. A fost de-a râsul plânsul: doctorul mă cosea între picioare, fata era pe piept, iar eu, cu telefonul la ureche, anunțam la serviciul soțului că el are nevoie de zile libere.

    Fetița a avut nevoie de trei antibiotice și de internare la terapie intensivă

    Când m-au dus în salon, cu bebe pe mine, a fost cel mai frumos sentiment, mă simțeam tare puternică. Dar binele nu a durat mult. Am avut nevoie la baie și a trebuit să o iau pe mama cu mine, pentru că sângeram foarte tare. Am chemat asistenta să stea cu bebe până mă întorc, a comentat că nu e treaba ei, dar a stat, Când m-am întors, bebe nu mai era. Asistenta observase că e palid spre vinețiu și l-a dus la terapie intensivă.

    M-am panicat foarte tare. După ore bune, mi-au dat voie să o vad. Era intubată, avea sondă pentru lăptic și perfuzii în mâini și în cap, iar doctorii au aflat că avusese o mare infecție în sânge și a trebuit tratată cu 3 antibiotice. Am stat două săptămâni în spital, timp în care eu și tatăl aveam voie să o vizităm câteva ore pe zi. A fost foarte dureros ca, după atâta chin cu nașterea, să nu îmi pot strânge puiul în brațe sau să îl pup.

    Într-un final, am ajuns acasă, pentru că fetița a fost și este o luptătoare. Are 4 luni, este tot ce am mai scump și mă surprinde în fiecare zi”.

    După două săptămâni petrecute la Terapie Intensivă, micuța a putut pleca acasă.

    Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

    Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la 38 de săptămâni în Germania, îți recomandăm să citești și:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa