Naștere în Germania. Nicoleta Filip, o româncă care și-a aduc bebelușul pe lume în Germania, a ținut să ne povestească cum decurge o naștere în această țară și cum cadrele medicale insistă ca nașterea naturală să fie opțiunea principală, având grijă în același timp să supravegheze atent gravida în timpul travaliului. Mai jos, vă invităm să citiți povestea Nicoletei, așa cum ne-a scris-o chiar pe adresa [email protected].
„Am tot auzit de la foarte multe mămici despre comportamentul medicilor și asistentelor in momentul nașterii. În România, cezariana a devenit un obicei, iar nașterea naturală o raritate. Foarte puține femei se încumetă să nască natural din vina medicilor ce le supraveghează sarcina, care în loc să le încurajeze le baga în toți sperieții și le fac sa creadă că cezariana este cea mai bună opțiune pentru copil. Nu am fost și nici nu voi fi de acord cu cezariana decât în cazul în care apar complicatii. Acum să vă spun povestea mea.
Naștere în Germania. Aveam 21 de ani…
Aveam 21 de ani când am rămas însărcinată cu o minune de băiețel. Eram în culmea fericirii. Am mers regulat la toate controalele, totul decurgea perfect, nicio problemă. Țin să menționez că eu și soțul ne aflam în Germania.
Toate controalele le-am făcut la o clinica privată, dar singurii bani pe care am fost nevoiți să îi plătim au fost aceia pentru analizele celor 3 sindromuri și asta a costat în jur de 300€. Toată sarcina a decurs fără probleme, doar câteva sperieturi din partea bebelușului care parca nu mai avea răbdare să ajungă la termen. De fiecare data dădeam fuga la spital dar ne linișteau imediat. Bebe era doar foarte activ din cauza mea pentru că aș fi mâncat într-una ciocolata…
Am ajuns în sfârșit și la cele 40 de săptămâni, dar bebe nu vroia afară. Am fost timp de o săptămână în fiecare zi la monitorizare, iar în ultima zi l-am văzut pe doctorul meu puțin îngrijorat. Mi-a spus că lichidul devenise verde și că trebuie să nasc imediat. Aveam totul pregătit de la 37 de săptămâni deci nu trebuia decât să ajung la spital. Puțin îngrijorați și eu dar și soțul, încercam să ne liniștim unul pe celălalt spunându-ne că până a doua zi o să îl vedem pe bebe și o să fie totul bine. Din păcate nu a fost așa.
Naștere în Germania. „În jurul orei 2 noaptea, după ce am plecat înapoi în salon, am simțit ceva curgând”
În spital doctorii nici nu pomeneau de cezariană, dar nici nu îmi doream să aud așa ceva. Numai gândul că mă vor tăia mă îngrozea. Nu mi se declanșa travaliul și timp de 3 zile mi s-a administrat o soluție pe care trebuia să o beau de 6 ori pe zi. Nu i-am reținut numele, nici nu mă interesa, voiam doar ca bebe să vina mai repede să îl pot tine în brațe. Prima zi nu am avut nicio durere, nicio contracție. A doua zi, durerile au început cam după-amiază. Până seara mă sleiseră de puteri deoarece se accentuaseră, iar eu trebuia să merg din 2 din 2 ore la monitorizare. În jurul orei 2 noaptea, după ce am plecat înapoi în salon, am simțit ceva curgând.
Am mers la baie să verific și eram plina de sânge până la genunchi. M-am dus înapoi la moașa care mă monitoriza, crezând că a venit timpul să nasc, dar mi-a zis că încă mai trebuie să aștept că așa este normal și să nu mă îngrijorez și că mă mai pune încă o dată la monitorizat să fie sigură că bebe este bine. Am adormit acolo, cu centurile acelea puse pe mine. M-a trezit moașa a doua zi de dimineață să îmi spună că este timpul să mănânc ceva și să îmi administreze din nou medicamentul.
Naștere în Germania. Calmante în loc de cezariană
Soțul venea la mine în pauză și seara. În acea zi abia mă mai puteam deplasa din salon spre camera de monitorizare din cauza durerilor. La ora 19.00, când a venit soțul în vizită, aratam că o legumă. A intrat cu mine pentru controlul cu care mă obișnuisem și în decurs de o oră a început calvarul. Nu se rupea apa, de dilatat nu mă dilatam nicicum iar durerile erau groaznice. O asistenta extrem de drăguță îmi administra care o perfuzie să îmi calmeze din dureri. Am consumat 3 perfuzii până dimineață dar degeaba.
Soțul văzând că nu mai rezist mult cu acele dureri a cerut să mi se facă cezariană. Răspunsul asistentei a fost acesta: „Nu va recomandam cezariană deoarece copilul nu este exagerat de mare și nu prezintă complicații, iar în spital, pe secția de maternitate, nu este decât un doctor la ora aceasta și singur nu poate face. Vă sugerăm să așteptați până dimineață și să alegeți anestezia epidurală și soția să nască natural”.
Mi s-au administrat ceva calmante să pot suporta durerile până dimineață. Soțul a rămas cu mine peste noapte. A doua zi de dimineață a venit moașa să vadă dacă m-am dilatat. Eram 3 cm. Atunci m-a anunțat că a sosit și medicul anestezist și că ar fi bine să alegem epidurala. Am acceptat să mi se facă epidurală, iar după aceea am adormit până în jurul orei 13.00. Soțul în timpul acesta a plecat acasă să se odihnească si el câteva ore. Moașa mi-a zis că este timpul să fac câteva exerciții ca să declanșăm nașterea. Eram dilatată 9 cm. Când au început să vină contracțiile una dintre asistente mi-a cerut telefonul să îl sune pe soț să vină să asiste și să mă încurajeze. La ora 14.28, am născut un băiețel perfect sănătos ce cântarea 3.480 kg.
Naștere în Germania. Nu am dat copilul de lângă mine nici 2 secunde
Am avut ocazia de a-i tăia chiar eu cordonul ombilical. L-au cântărit, curățat, iar apoi nu ne-am mai dezlipit unul de celălalt. Venea din când în când câte o asistentă să mă întrebe cum mă simt, dacă poate să mă ajute cu ceva sau dacă vreau să stea puțin cu bebe că eu sa pot dormi. Nu l-am dat de lângă mine nici 2 secunde, îl țineam pe piept să îl simt cât mai aproape. Aș repeta această experiență încă de 10 ori în ciuda durerilor. Țin să menționez că am născut doar cu moașă și o practicantă, doar la sfârșit a venit medicul să mă coasă deoarece au fost nevoite să mă taie. În urma acestei experiențe, soțul s-a ales cu un deget rupt și o mână umflată 😂😂
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
