Cititoarea noastră Cristina Lăzărescu ne-a scris povestea ei de naștere la Euromaterna Constanța, după o sarcină cu risc, în care i-a fost teamă în permanență de o naștere prematură. A reușit însă să nască la termen, natural, la scurt timp după internare. Redăm povestea de naștere la Euromaterna Constanța, așa cum a fost scrisp de cititoarea noastră:
„După o sarcină cu risc și multe rugăciuni pentru a duce sarcina cât mai aproape de săptămâna 37, iată că a ajuns momentul pe care îl tot așteptam, iar bebelușul nu se grăbea. Luni dimineață, pe data de 1 noiembrie 2021, am mers la controlul ginecologic, fiind deja în săptămâna 39. Am stabilit împreună cu doamna doctor ca în ziua următoare să îmi provoace nașterea, deoarece nu prea mai aveam lichid amniotic și acest lucru reprezenta o amenințare pentru bebe.
Soțul se temea că voi naște acasă
Am ajuns acasă după control la ora 9.00, cu câteva crampe de burtică, însă nu m-am panicat, pentru că după scoaterea pesarului (la 37 săptămâni) mai avusesem mici dureri după fiecare control vaginal. Urmau să se amelioreze după vreo 3 ore, sau cel puțin așa credeam eu. Soțul își luase concediu ca să fie cu mine în așteptarea marelui moment și începuse să facă o curățenie generală, la care am ajutat și eu cum am putut (mai mult cu indicațiile). A terminat undeva pe la ora 13.00 si văzând că starea mea era cam aceeași ca de dimineață, mi-a zis să mergem la maternitate, ca nu cumva să nasc cu el, acasă.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
După lungi insistențe și amânări din partea mea, și văzând că acele crampe erau la vreo 6-8 minute, am plecat spre Euromaterna Constanța. Doamna doctor m-a primit rapid în cabinet și aflându-mă pe masă, în timp ce îmi spunea că am dilatație de 3 cm, mi s-au rupt membranele, continuând să mă dilat rapid (aveam 4 cm dilatație la un minut distanță).
În mai puțin de două ore de la internare, am născut
La ora 14:20 mi se făcea internarea în spital. Fetele de la recepție, asistentele și infirmierele m-au îmbrăcat, mi-au completat formularele pentru internare deoarece durerile pornite odată cu ruperea apei erau groaznice și m-au dus în sala de nașteri. Toată lumea era pe fugă, iar eu nici măcar nu mai puteam vorbi, doar tremuram și mă rugam să fie totul bine. Moașa era experimentată și m-a ajutat enorm de mult, îi auzeam sfaturile, încurajările, însă nu mai puteam deschide gura.
Doamna doctor m-a pregătit pentru naștere așa cum a considerat, pentru a avea o naștere ușoară și rapidă. După epidurală, începusem să fiu puțin mai relaxată, am împins de vreo 6-8 ori și la 16:10 s-a născut Mihail, copilul meu drag. Am avut parte de un moment special cu bebelușul meu chiar pe masa de naștere: a fost pus pe pieptul meu și moașa a imortalizat momentul cu câteva poze făcute cu telefonul meu ( îi mulțumesc pentru asta – nu am dorit pachetul special în care urma să ne fotografieze un profesionist). Le mulțumesc tuturor persoanelor care m-au ajutat în acea zi să îmi țin băiatul la piept. Să aveți parte de acest sentiment de nedescris măcar o dată în viată!”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa contact@totuldespremame.ro. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Euromaterna Constanța, îți recomandăm să citești și:
- Naștere prematură la spitalul din Constanța. „Fetița s-a născut la 26 de săptămâni și a stat o lună la Terapie Intensivă”
- Sarcină pierdută în săptămâna 21. „Pentru a doua oară în doi ani, plec acasă după naștere fără copil. Ce poate fi mai dureros pentru o mamă?”
- Naștere la Spitalul Județean Constanța. „Moașa mi-a vorbit foarte frumos și m-a felicitat pentru comportamentul exemplar”
- Cezariană la Constanța. „Pentru că sufeream și eram ignorată, am vrut să plec noaptea din spital, dar au refuzat să îmi dea copilul, așa că am sunat la Poliție”
