Cititoarea nostră Iulia Trișcă ne-a trimis o a doua poveste de naștere prematură, cauzată, de data aceasta de colastaza de sarcină, după ce, anterior, împărtășise cu mamele din comunitatea Totul Despre Mame experiența emoționantă a primei ei nașteri înainte de termen. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Aceasta este a doua poveste a mea, pe care reușesc să o scriu, la fel ca prima, cu lacrimi in ochi. Înainte de a-l naște pe cel de-al doilea băiețel, cu 6 zile mai exact, în data de 11.02.2021, v-am scris povestea lui Dominic, primul meu baiețel, care a venit la 35 de săptămâni și, practic, s-a salvat singur-singurel! Așadar, nu e doar eroul meu, căci e și propriul său erou! Cu gândul și dorința de a mai nu experimenta aceeași traumă și la cea de-a doua naștere, respectiv trauma de a mai naște prematur, v-am scris acea poveste, plină de speranța că cel de-al doilea pui al meu va veni la termen de această dată. Dar de unde? A venit cu ceva mult mai groaznic!
Chiar simt nevoia să trag un mare semnal de alarmă de această dată! Eu nu știam de această groaznică afecțiune și din cauza lipsei de informare sau din cauza cazurilor rare, am ajuns la un pas de a-mi pierde atât viața mea, cât și pe cea a fiului meu! Încă de la începerea trimestrului 3 am experimentat niște stări foarte ciudate, mai exact: pete galbene în interiorul palmelor și între degetele de la mâini, pete care tot apăreau și dispăreau, mâncărimi la nivelul membrelor de un nivel ațat de înalt încât nu mai puteam să adorm cu zilele. Mâncărimile acestea le aveam pe maini și picioare și între degetele de la mâini și de la picioare.
Leșinam și mă trezeam după 10 minute
Am mers așa o săptămâna cu ele, din săptămâna 33, până în săptămâna 34. După o săptămână în care nu am dormit aproape deloc, adica puteam să număr orele, am decis să citesc puțin pe internet despre stările mele, să vad dacă sunt, totuși, normale. Citind, am ajuns la Colestaza de sarcină! Doamne, știți că pe internet orice simptom duce la moarte, așa că am refuzat să cred că poate să fie vorba despre așa ceva. Însă sâmbătă, în data de 13.02, am decis să sun la clinica Gynia din Cluj, unde aveam eu doctorul și unde urma să nasc, pentru a cere o soluție la starea mea, care devenea din ce în ce mai rea. Era horror, nu reușeam să fac nimic din cauza mâncărimilor, mă simțeam foarte slabită și abia dacă mai reușeam să țin ochii deschiși. Uneori chiar leșinam cred, dacă pot să spun așa, căci simțeam că amețesc tare și mă întindeam pe pat, de teama de a nu cădea pe jos, și, dintr-o dată, îmi pierdeam cunoștința și mă trezeam după aproximativ 10 minute.
Evident, tot îmi spuneam că e normal să mă simt așa obosită, căci mai aveam acasă un copil de 3 ani și jumătate și unul de 11 ani, așa că în capul meu lucrurile aveau o explicație. Sunând la clinică, a răspuns medicul de gardă, căruia i-am confesat temerea mea legată de colestaza de sarcină. Doctorița, auzind simptomele mele, nu a negat că ar fi o posibilitate și m-a rugat de urgență să merg să îmi fac mai multe analize la ficat, pentru a sta liniștită.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Ce este colestaza de sarcină
Sâmbătă după-masă am primit rezultatele și îmi amintesc clar că valorile au fost uriașe, foarte îngrijorătoare chiar și pentru mine, care nu am cunoștințe prea vaste în domeniul medical. Am fost terminată! Am trimis rezultatele și luni am mers de urgență la control.
Colestaza de sarcină este o afecțiune care apare în general în ultimul trimestru de sarcină și provoacă mâncărime severă la nivelul mâinilor și al picioarelor. Ea se mai numește și colestază obstetricală sau intrahepatică și, deși în multe cazuri, nu reprezintă un motiv de îngrijorare pentru mamă, există riscul ca fătul să fie afectat.
Luni am mers de urgență la control și, văzându-mi analizele, doctorița mea a rămas absolut șocată. A confirmat imediat că e vorba de colestază de sarcină și mă tot întreba dacă nu m-am simțit rău, dacă nu am leșinat, era mirată că sunt pe picioarele mele, spunând că un om cu asemenea valori e aproape imposibil să mai meargă. Mi-au făcut internarea, eu având, din nou, doar 35 de săptămâni. În mintea mea spuneam doar: „Te implor, Doamne, nu permite să mai am încă un copilaș prematur, iarăși cu o greutate mult prea mică, iar dacă e așa, doar să fim amandoi sănătoși, căci eu o să lupt în fiecare zi lânga el, la fel cum am facut-o și cu Dominic!”.
Riscam să intru în insuficiență hepatică
Din păcate, în cazul nostru exista un mare risc ca amândoi să fim afectați, atât eu, cât și bebe. M-au internat, mi-au recoltat sânge pentru o nouă serie de analize, iar marți dimineața aveam deja niște valori mult prea mari, atât de mari încât deja riscam să intru în insuficiență hepatică, fapt care a împins echipa medicala să îl scoată pe bebe, pentru a ne salva pe amandoi! Eram terminată, speriată și, deși toată echipa medicală s-a purtat impecabil, o secundă nu au lăsat să se vadă îngrijorarea lor pe față, eu tot nu mă puteam liniști.
Dupa o serie de perfuzii, de injecții care să pregătească plămânii lui bebe să funcționeze bine, după 24 de ore interminabile de la aflarea veștii că o să am un alt copil prematur, miercuri, în 17.02.2021, la ora 10, am intrat în sala de operație cu zâmbetul pe buze, după o noapte în care m-am rugat lui Dumnezeu să fie cu noi în acele momente, să terminăm cu bine.
Când am intrat în sală și am văzut echipa mea de Super Eroine, căci au fost doar femei, am știut că o să fie minunat. Toate au fost cu zâmbetul pe buze, glumeau pe seama afecțiunii mele și făceam împreună haz de necaz, doar ca să nu mă stresez și să îmi creeze o atmosferă mai relaxată, dacă pot să spun așa în acele condiții. La 10. 10 a început propriu-zis operația, timp în care o asistentă mă mângâia pe mână într-un mod atât de familial, de parcă ar fi fost tocmai bunica mea, la care m-am și gândit în tot timpul operației și căreia m-am rugat să aibă grijă de noi.
Un prematur sănătos, de peste 3 kg
La 10. 40 bebe era în brațele mele. Damian, căci așa îl cheamă pe cel de-al doilea puiuț, a venit mărișor, sănătos, perfect: 3,140 de grame și 54 de cm, la 35 de săptămâni. Asta a fost doar o minune de la Dumnezeu, care simt că mereu mă ocrotește de-a lungul vieții. Nu mai zic de recuperarea de după naștere, nu mai contează nimic, doar faptul că 5 zile mai târziu, 5 zile de luptă continuă a amândurora, împreuna cu super echipa medicală de la Clinica Gynia, am plecat acasă cu capul sus, fericiți și împliniți, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
O să îi fiu mereu recunoscătoare lui Dumnezeu că a făcut două minuni pentru mine și îngerașii mei. Sunt perfect sănătoși, fericiți și împliniți! Damian are acum 8 luni și e super isteț și vesel, deja face tot felul de ghidușii pentru a i se acorda lui toată atenția și pentru ca frățiorii lui să râdă mereu.”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere prematură provocată de colestaza de sarcină, îți recomandăm să citești și:
- Naștere după colestază de sarcină, la Milano. ”Medicii au fost nevoiți să-mi inducă nașterea”
- Colestaza de sarcină provoacă mâncărimi groaznice de piele. Cum poate fi copilul afectat
- Naștere prematură la privat, la 35 de săptămâni, după un travaliu rapid, petrecut în mașină
