O mămică de 23 de ani a povestit pentru Totul Despre Mame cum a decurs nașterea băieților ei, după o sarcină în care nu a fost scutită de probleme. După un eșec la spitalul din Suceava, mama a născut la Iași, în condiții de siguranță, pentru ea și pentru copii. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am 23 ani și m-am căsătorit cu soțul meu în anul 2022. În ianuarie 2023, pe 28, am aflat că sunt însărcinată. Am făcut testul de sarcină, care a arătat două liniuțe. Ne-am dorit nespus această sarcină și am simțit întru totul că suntem pregătiți să devenim părinți. Nu știam ce ne așteaptă. Ne-am pus însă toată încrederea în Dumnezeu și am zis că va fi bine.
În luna martie, am plecat în concediu, în Italia, o săptămână. M-am simțit extrem de rău. Stările mele de greață erau mereu prezente. Am încercat pe cât posibil să ne bucurăm de vacanța noastră, știind că următoarea va fi, totuși, departe. Când ne-am întors din concediu, am dat fuguța la medic. Data de 28 a rămas întipărită pentru noi, deoarece atunci am aflat că nu așteptăm o minune, ci două. Eram șocați, am plâns mult, dar ne-am bucurat la fel de mult. Am simțit că Dumnezeu este cu noi și ne-a binecuvântat cu două minuni. Am anunțat familia că sunt însărcinată și că la finalul anului nu vom fi 3, ci 4.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
„M-am bucurat nespus”
În luna mai, tot pe data 28, am aflat că așteptăm doi băieței. M-am bucurat nespus. Am simțit din prima clipă că voi fi mamă de băieți. Ar fi nedrept să spun că nu mi-am dorit să fiu și mamă de fată, dar cred că nu mi s-ar fi potrivit conjunctura. Mi se pare dificil să crești și să educi o fată. Sarcina mea a decurs perfect. În luna a șasea, am decis că este momentul ca familia noastră să se mute, astfel încât bebelușii să ajungă acasă la ei și să nu mai stăm cu chirie.
Sarcina mi-a fost monitorizată la Suceava, într-un cabinet medical particular. Când am intrat în ultimul trimestru de sarcină, am aflat că un bebeluș are o restricție de creștere. Sarcina mea a fost monocorială, biamniotică. Practic, bebelușii se aflau în ”saci” diferiți, dar împărțeau aceeași placentă.
Am fost mulțumită până la un anumit punct de medicul pe care mi l-am ales. Mi s-a părut un medic empatic, până în momentul în care mi-a spus: „Pentru mine nu este o fericire că monitorizez o sarcină cu gemeni.” Puneam mereu întrebări mereu legate de greutatea bebelușilor. Medicul devenea ușor irascibil când îl întrebam, însă instinctul meu mi-a confirmat mai târziu că nu îmi făceam griji inutil. Acea restricție de creștere era o problemă pentru unul dintre copii.
„Am stat 4 zile în spitalul de la Suceava”
M-am internat la 32 de săptămâni pentru monitorizare. O greșeală. Am stat 4 zile în spitalul de la Suceava. Am simțit că nu sunt în siguranță, nici eu, nici bebelușii mei și am făcut tot posibilul să plec. Medicii puneau problema nașterii premature. Când întrebam ce șanse sunt ca bebelușii mei să fie bine, se ridica din umeri. La insistențele mele, m-am externat și am cerut redirecționare către un spital mai bine pregătit. Așa am ajuns în data de 26 septembrie în fața Maternității Cuza Vodă din Iași. Nu știam ce mă așteaptă. Aveam un bagaj imens pentru copii și îmi doream să pot duce sarcina cât mai mult și să îi pot ține în brațe, să îi văd sănătoși.
Ca orice femeie însărcinată, începusem să caut păreri despre spital, despre personal. Nu am știut că aici mă vor aștepta oameni empatici și cu sufletul deschis. Asistentele și doctorii s-au comportat ireproșabil, cu toate că eram într-o postură nu tocmai ok. Venisem cu sarcina avansată, la 32 de săptămâni, gemelară, având și alte antecedente medicale ce impuneau nașterea prin cezariană. Nu mă așteptam să fiu tratată cu atâta dragoste de personalul medical. Atât am de spus: oameni de excepție!
Au decis că momentul propice pentru cezariană este 30 octombrie. Mi-am așteptat cumințică programarea și mă rugam în fiecare seară să mai duc sarcina încă o zi și încă o zi. Orice zi pentru bebelușii mei era un câștig! Însă, bebelușii n-au vrut să mai aștepte și au venit pe lume pe 17 octombrie.
Mi s-au rupt membranele, în mod spontan, la 35 de săptămâni și 3 zile. Mereu urmăream pe grupuri părerile mamelor care au născut prematur. Mă agățam de orice informație, doar să mă conving că bebelușii mei vor fi bine. În acea zi erau de gardă dr. Nora Miron și dr. rezident Gâscă. Ei mi-au asistat nașterea. Nu am întâlnit medici mai empatici, mai calzi. Când au venit să mă controleze, am realizat că sunt pe mâini bune. Mi s-au rupt membranele la 14:30 și la 16:27 /16:28 au venit pe lume minunile mele. Așa mi-am cunoscut eu băieții.
„Sunați la Neonatologie să pregătească incubator pentru geamănul mic”
Aveam deja dilatație 4 cm și îmi amintesc că îmi sunau în cap vorbele doamnei doctor: „Sunați la Neonatologie să pregătească incubator pentru geamănul mic.” Unul dintre băieței a avut 2, 300 grame, iar celălalt 1, 670. Bebele meu a stat la Terapie Intensivă aproximativ 14 zile. A fost dureros pentru mine să îmi văd copilul în incubator. Mă uitam la el și îl rugam să fie puternic, să crească repede, să mergem acasă. Ieșeam mereu plângând de acolo.
Deși abia mă puteam ține pe picioare după operație, mergem zilnic să îi văd și să le duc lapte, pe care îl scoteam cu pompa. A contat mult pentru bebelușul meu mic, care nu nu a tolerat din prima laptele. Mereu auzeam de la medicii neonatologi: „Încercăm cu pași mărunți să vedem dacă tolerează „. Mă bucuram pentru fiecare mililitru în plus pe care îl tolera bebelușul meu.
„Am ieșit pe ușa maternității fără niciun bebeluș”
După nouă zile de spitalizare, m-am externat. Așa e procedura la acest spital. Am ieșit pe ușa maternității dărâmată, fără niciun bebeluș, pentru că niciunul dintre ei nu îndeplinea greutatea de externare. După 5 zile m-au sunat să îmi iau bebelușul mare acasă. M-am dus cumințică și cu inima încrezătoare. M-am dus la pătuțul lui și i-am zis: „Robi, azi plecăm acasă! „
După aproape 6 săptămâni, am mers să îl externez pe Cezar. Cezar Dimitre. Pentru că am născut în preajma sărbătorii Sf Dimitrie, i-am promis lui Doamne- Doamne că așa îi voi pune numele. Spre casă, l-am ținut în brațe. Era calm, îl simțeam alinat și mă învinovățeam pentru cele aproape 6 săptămâni în care nu m-a simțit acolo lângă el. Am ajuns acasă, l-am așezat ușor lângă fratele lui și s-au liniștit instant amândoi.
Nu știu alte experiențe de la mame de gemeni, dar ai mei s-au simțit din prima! Cât timp Cezar a rămas în spital să crească, Robi a plâns zi-noapte. Când ne-am întregit ca familie, s-a așezat liniștea în casă noastră! Acum, la 3 luni și jumătate, pot spune că a meritat fiecare moment prin care am trecut. Eu le-am depășit și sunt pregătită să îi iubesc o viață! Nu te învață nimeni cum să fii mamă, nici eu nu am fost învățată și nu am ajutor. Mă ocup exclusiv de ei, tati fiind alături de noi după ce termină serviciul. Viața cu doi pitici e minunată! Trăiesc prin ei, respir prin ei și îi iubesc infinit! Cezar Dimitrie și Robert Teodor, vă iubește mama mult!
Mulțumesc lui Dumenezeu că m-a trimis pe mâinile unor oameni atât de buni și atât de pregătiți! Copilașii mei sunt bine datorită lor. Nimic de reproșat cu privire la spitalul în care am născut. Nimeni nu a așteptat de la mine vreo atenție și toate pacientele au fost la fel de bine tratate. Recomand tuturor viitoarelor mămici să aleagă această maternitate pentru a-și aduce pe lume minunile.”
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere de gemeni la „Cuza Vodă”, Iași, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași. „Am numai cuvinte de laudă la adresa tuturor”
- Cezariană la maternitatea Cuza Vodă din Iași. „Acolo, asistentele sunt șefe, nu medicii. S-au purtat foarte urât, la fel ca acum 10 ani”
- Naștere naturală la maternitatea Cuza Vodă din Iași. „Îmi vorbeau urât și nu credeau că mă doare atât de tare pe cât țipam”
- Naștere la Maternitatea Cuza Vodă din Iași: „Am fost tratată foarte bine, fără onorarii… Au insistat să nasc natural, deși alesesem cezariană”
- Naștere la maternitatea Cuza Vodă din Iași. „Nașterea a fost ușoară, dar realitatea din primele luni m-a dărâmat. Nimeni nu a vrut să îmi spună adevărul, să nu mă descurajeze”
