Cititoarea noastră Roxana ne-a trimis povestea ei de naștere cu placenta praevia, la Filantropia Craiova, într-o zi pe care o consideră cea mai frumoasă din viața ei. Nașterea a decurs bine, iar în perioada de recuperare cea mai mare problemă a Roxanei, comună multor mămici, a fost durerea puternică de cap. Redăm povestea de naștere la Filantropia cu placenta praevia, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Mă numesc Roxana, sunt din Craiova, am născut la Spitalul Filantropia și am decis să îmi scriu și eu povestea nașterii. Ei bine, povestea mea este una frumoasă de la început și până la sfârșit.
Am aflat că sunt însărcinată în noiembrie 2019, chiar în ziua când cumnata mea a venit acasă cu bebele ei, și, culmea, cealaltă cumnata a aflat că este însărcinată cu câteva zile înainte să nasc eu. Am avut o sarcină ușoară, cu câteva episoade de greață și vomă, dar care au trecut repede.
Spre sfârșitul sarcinii, abia mă mai mișcam la cât de mare mă făcusem. Aveam burta așa de mare, încât toată lumea care mă vedea mă întreba dacă nu cumva am gemeni. Spitalul unde trebuia să nasc se deschisese cu câteva zile înainte să nasc eu. Fusese închis din cauza pandemiei.
- CITEȘTE MAI MULT: Tot ce trebuie să știi despre sarcină – semne de sarcină, dezvoltarea fătului, analize, dietă
Operația a fost amânată din cauza anemiei
Domnul doctor care mi-a urmărit sarcina m-a chemat pe 9 iulie la el la cabinet pentru ultimul control și să programăm cezariana, pentru că am avut placenta praevia și nu puteam să nasc normal.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
Pe 10 am fost la spital pentru a mi se recolta niște analize, și urma să mă întorc luni, pe 13 pentru operație, iar în următoarea zi, pe 14 iulie 2020 împlineam 20 de ani, era ziua mea de naștere. Am ajuns luni la spital, fericită că îl voi întâlni pe puiul meu, m-am internat, dar după 30 de minute a venit domnul doctor și mi-a spus că amânăm pentru următoarea zi, deoarece la analize îmi ieșise că am anemie și voia să îmi facă un tratament înainte.
- CITEȘTE MAI MULT: Cum prevenim anemia în sarcină. Alimente ce conțin fier
Medicii și asistentele mi-au urat „La mulți ani!”
Bebe a vrut să vină de ziua mamei lui, să fie cel mai frumos cadou. Dimineața, înainte să vină să mă ia la sala de nașteri să mă pregătească pentru operație, m-am trezit, am făcut duș, m-am schimbat într-o cămașă nouă, mi-am împletit părul, m-am aranjat. Am ajuns în sala de operație, m-au pregătit pentru anestezie, și când au auzit asistentele și medicii care erau acolo că era și ziua mea de naștere, au început să îmi ureze la mulți ani.
Mi s-a administrat anestezia și, după nici 5 minute, am auzit un plâns puternic. David al meu se născuse la 8:55. Cu toate că în timpul operației am fost foarte calmă, cred că am plâns de fericire până s-a terminat. Era un bebe grăsunel, de 4.400 g și 53 cm. Toată lumea se mira de el, chiar și doctorul meu, pentru că la ecograf nu părea chiar asa de mare, îmi zicea că va avea 3.500-4.000 de gr, dar nu credeam că va depăși.
- CITEȘTE MAI MULT: De ce este absurd să spui că nașterea prin cezariană este calea cea simplă. Mesajul unei mame
Cel mai frumos cadou
Eu, de felul meu micuță, am reușit să fac un bebe „uriaș”. S-a terminat operația, am fost dusă la Terapie Intensivă, unde mi s-au administrat calmante. Anestezia a trecut în maximum 2 ore, după 6 ore deja mergeam, iar după vreo 8 eram în salon. Am urcat un etaj pe scări. Cam greu, dar am reușit.
Următoarea zi, după ce mi s-a scos sonda, am putut să merg și la bebe. Când l-am luat în brațe prima dată nu îmi puteam stăpâni lacrimile. Era al meu, era puiul meu, cadoul cel mai frumos pe care îl puteam primi de ziua mea. Un bebe grăsunel, cu mult păr negru pe cap.
Dureri crunte de cap după naștere
Pentru mine, au fost mai grele durerile de cap decât cele de la operație. Uneori, nici nu puteam merge la bebe de cât de tare mă durea capul, iar asistentele veneau și îmi puneau perfuzie cu calmante. Am născut marți și sâmbătă am putut pleca acasă, să îl vedem pe tati, pentru că el nu a avut voie în spital, de fapt nimeni nu avea, din cauza pandemiei. Până atunci l-a văzut doar în poze. Acasă am ajuns mai mult leșinată din cauza durerilor de cap, dar ușor, ușor au trecut.
Pe toată durata spitalizării am avut parte de asistente și medici amabili, care îmi răspundeau la ce aveam nevoie să știu și care nu se uitau să le bag ceva în buzunar. Excepție a făcut o infirmieră, care mi-a zis să dau și eu ceva moașei care va tăia cordonul copilului, dar nu am băgat-o în seamă și mi-am văzut de treabă, nu am lăsat pe nimeni să îmi strice ziua care avea să fie cea mai frumoasă din viața mea.
Personalul a fost minunat
Condițiile din spital nu erau ca în spitalele din străinătate, dar erau acceptabile. Asta-i România! Țin să mulțumesc medicului meu, Petre P., și asistentelor acestuia, care au fost minunate și s-au comportat cu mine de parcă mă cunoșteau de o viață.
Acum, bebe David are 7 luni. Este un copil cu multă energie, care ne face viața mai frumoasă de când a apărut pe această lume. Sper ca povestea mea să bucure pe cineva”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Filantropia cu placenta praevia, îți recomandăm să citești și:
- Naștere la 41 de săptămâni. „Doctorița se pregătea de cezariană, însă la control a văzut capul copilului”
- Naștere la Filantropia. „Când era „hiena” pe tură, era groaznic. Era rasistă cu mamele rome și le vorbea oribil”
- Naștere naturală la Filantropia. „Doamnelor moașe, nu mai întindeți buzunarele!”
