Cititoarea noastră Andreea K. ne-a trimis povestea ei de naștere cu placenta accreta, în Franța, desprinsă parcă dintr-un film plin de suspans. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Am născut la un spital de stat din Franța, la 35 de săptămâni, un baiețel de 3,300 kg. Am avut placenta accreta (o complicaţie dată de inserarea prea adâncă a placentei în peretele uterin- n.red), care însă nu a fost depistată decât în ultimul moment, iar eu nici măcar nu știam ce înseamnă.
După ce am născut, am înțeles că viata mea a fost în acele zile în mâinile medicilor, o naștere între viață și moarte. S-a întâmplat în data de 31 iulie 2019, eram daja de 2 zile în spital pentru că avusesem sângerări, dar speram că o să mă întorc acasă, să duc sarcina până la termen.
După cezariană, a început lupta între viață și moarte
În seara de 31, la ora 23.45, am avut hemoragie, cu pierdere de 800 de ml de sânge. Moașele au încercat să mă sprijine să nasc natural, dar, de fiecare data când încercam, pierdeam sânge și leșinam. Mi-au rupt apa, au încercat toate metodele, dar nicio șansă. Ultima variantă a rămas cezariana, iar după a început lupta între viață și moarte.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Cărțile sunt disponibile pe ZYX Books.
După ce au scos copilul, nu am apucat să îl văd sau să îl aud, pentru că am leșinat. Am avut hemoragie cu pierdere mare de sânge, au fost obligați să îmi facă transfuzii cu 7 pachete de sânge în acea noapte. Între timp, 5 medici se luptau să mă salveze de la moarte. Au fost obligați să îmi scoată uterul ca să mă poata salva și să îmi înfunde arterele.
Mă consolam cu gândul că bebe e bine
În 24 de ore, am avut 4 operații. Am stat o săptămână la reanimare, într-un spital din Paris, ca să fie ei siguri că totul e bine. Între timp, copilul era la un alt spital, la neonatalogie. Era bine, sănătos, nu a fost nevoie să stea la incubator, pentru că era deja dezvoltat, doar că nu simțea dragostea de mamă și îmbrățișările mele, eu fiind la un alt spital.
Timpul departe de el mi-a părut foarte lung, dar eram fericită că e bine și că încep și eu să prind putere ca să pot să fiu cât mai repede alături de el. După o săptămână am mers la spitalul în care era și el internat, fiecare în altă secție, dar mergeam foarte des să îl văd și să îi dau să mănânce. După 3 săptămâni am plecat acasă cu puiul meu.
Am avut o șansă la viață, și asta doar datorită medicilor care au fost în acea noapte de serviciu și celor care au venit de acasă ca să mă poată salva. A fost o naștere la care nu mă așteptam, mai ales că până în acea zi de 31 totul a decurs normal. Dar acum suntem bine, sănatoși, și eu și bebe, care e un mare năzdrăvan prematur”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
