Cititoarea noastră Cosmina Lungu ne-a scris poveștile ei de naștere cu moașa în Germania, dorind să atragă atenția asupra faptului că și în maternitățile din străinătate există angajați lipsiți de empatie. Ea și-a născut ambii copii cu aceeași moașă și de fiecare dată a avut de suferit din cauza ei. Redăm cele două povești de naștere cu moașa în Germania, așa cum au fost scrise de cititoarea noastră:
„Prima naștere a fost in 2018, o fetiță de 3,780 kg și 50 cm. Am născut la 40+3 săptămâni, după un travaliu foarte lung, de 28 de ore. Am încercat nașterea în apă, dar nu mă dilatam, iar apoi, fiind foarte obosită, am recurs la epidurală, ca să îmi mai adun puțin puterile. După epidurală am putut să dorm câteva ore, iar la ora 4 dimineața m-am trezit dilatată complet. Efectul anesteziei trecuse deja, iar la ora 5, când fetița era pregătită să iasă, moașa s-a arătat tare deranjată, pentru că mai avea o oră și i se încheia tura. În Germania, moașa este principalul pion la naștere.
Am fost la un pas de cezariană
I-am zis că nu am ce să fac și că nu este vina mea, iar în cele din urmă mi-a spus: „Ok, nu e problemă, hai să o scoatem!”. Nu mai puteam de durere, plângeam, împingeam cum puteam, iar ea îmi spune să nu plâng, ci să împing. Între timp a ajuns și soțul meu, pe care îl trimisesem seara acasă după ce mi-au făcut epidurala. Când a intrat în sala de nașteri, capul fetiței era aproape afară, iar el a fost nevoie să treacă exact prin fața mea, în spate fiind aparatura de monitorizare. Bine înțeles, și-a întors capul când a trecut.
Fetița era toată plină de sânge, deoarece se desprinsese placenta cu copilul încă în burtă. Atât moașa, cât și doctorița, erau foarte uimite că a ieșit așa. La nici un minut, a ieșit și placenta, fără să fie nevoie să facă ele ceva. Ulterior, mi-au spus că am fost la un pas de cezariană. Am primit-o în brațe, am zis că dau uitării tot ce a fost neplăcut, nu mai conta decât fetița mea sănătoasă și frumoasă.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de părinte citind cărți de referință despre îngrijirea bebelușului. În ZYX Books găsești „Ghidul pentru alăptare”, de Dr. Jack Newman, și „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor”.
În 2020, când am rămas din nou însărcinată, îmi spuneam că nu am cum să am ghinionul de a o nimeri din nou pe moașa respectivă. Cu 9 zile înainte de termen, m-am trezit noaptea la 2 să merg la baie și am simțit un lichid cald, care îmi curge pe picior. Am crezut că, fiind adormită, mi se pare. Am stat trează să urmăresc și apoi am sunat la maternitate, iar moașa cu care am vorbit mi-a spus să îmi iau bagajul și să plec, pentru că voi naște.
Contracțiile porneau și se opreau
Am plecat cu taxiul spre spital, soțul a rămas acasă cu fetița mare. Nu avea sens să o trezim doar ca să mă ducă ei la spital. Taximetristul, când m-a văzut, era foarte panicat, mă tot întreba dacă să meargă mai repede sau mai încet, să deschidă geamul sau sau să-l închidă? I-am spus să meargă linistit, eu neavând contracții dureroase, doar un mic disconfort.
Apa se rupsese la ora 2, până la 6 am avut contracții ușoare, iar de la ora 6, nu am mai avut nimic. Mi-au spus că, în cazul în care nu revin contracțiile, vor fi nevoiți să le provoace, cu medicamente și, dacă e cazul, să îmi administreze antibiotic, pentru a preveni o infecție. După 12 ore de când s-a rupt apa, am primit prima tableta, de la care am avut câteva contracții, care s-au oprit ulterior.
Eram singură, soțul nu putea să stea cu mine din cauza pandemiei, și începusem să mă îngrijorez, făcându-mi tot felul de filme în cap. Până atunci, toate moașele cu care am interacționat au fost foarte ok. La ora 18 am primit a doua pastila, de la care a început distracția. La început au fost contracții la 4 minute, după care din minut în minut. „Norocoasă” fiind, când am început să mă dilat și-a început tura exact moașa pe care o avusesem la prima naștere. Contracțiile fiind foarte dureroase, am cerut epidurala. În timp ce îmi făcea doctorul ginecolog protocolul, moașa stătea pur și simplu rezemată de un dulap și îmi spunea: „Îți doresc să ai contracții cât mai puternice și cât mai dese, așa scapi mai repede”!
Pur și simplu nu avea chef de mine
Doctorul s-a uitat la ea și i-a spus că nu e ok să îmi spună asta, eu fiind în maximă durere. După ce mi s-a făcut protocolul, moașa mi-a zis că anestezistul este în operație și mai durează câteva ore până vine, deci pot să uit de epidurală. Eram panicată, durerile erau foarte mari și mă întrebam ce se întâmplă dacă e nevoie de cezariană, iar anestezistul e în altă operație.
I-am cerut moașei un calmant, că nu mai puteam, și s-a dus să verifice când l-am primit pe ultimul. Timp de 15 minute, pe ceas, m-a ignorat complet. O strigam, apăsam butonul, am și înjurat-o, nici nu m-a băgat în seamă. După 15 minute vine și îmi spune că nu îmi poate da nimic, că au trecut doar două ore de la ultima pastilă pentru durere. Eram singura care năștea în acel moment, deci nu era ocupată cu altă pacientă, pur și simplu nu avea chef de mine.
Mi-a spus să nu mă mai smiorcăi, că și ea are un copil și știe cum e o naștere. I-am spus că mai am și eu unul și știu, dar că acum e complet diferit și mult mai dureros. Voia să îmi verifice dilatația fix când aveam contracții și era mai dureros. La început, am lăsat-o, după care nu o mai lăsam. Stăteam rezemată de pat și îmi găsisem o poziție în care suportam contracțiile mai ușor, dar mi-a zis să mă ridic, că nu îi place copilului, deși pe monitor nu se vedea ca ar fi ceva schimbat.
Nu, dacă naști în altă țară nu înseamnă că ești ținută în puf
La dilatație de 5 cm mi-a spus că îmi poate masa colul cu o cremă care ajută la dilatare. La nici două minute după asta, i-am spus că trebuie să împing, a verificat și s-a convins. A ieșit copilul la 21:39, l-a șters, mi l-a pus la piept și mi-a spus: „Vezi, te-ai plâns degeaba, uite ce frumos e copilul!”.
Prima naștere pot să spun că am uitat-o, dar a doua m-a marcat destul de tare. De durere, am trecut prin toate stările: frisoane, vomă, călduri, transpirații. După ce am ajuns acasă, i-am spus soțului că cei doi copii pe care îi avem sunt suficienți și că nu mai vreau altul. La a doua naștere soțul nu a mai asistat, dar cred ca a fost mai bine așa, măcar nu a văzut cum s-a comportat cu mine si cum mi-a vorbit, pentru că oricum nu mă putea ajuta. Celor care cred că dacă naști în alta țară ești tratată ca în puf, le spun că nu este deloc așa, iar experiența mea dovedește acest lucru”.
Cum a fost naşterea ta? Ai avut parte de experiența la care ai visat sau ai rămas cu amintiri triste? Dacă îți dorești să împărtășești povestea ta cu gravidele și mămicile din comunitatea Totul Despre Mame, trimite-o pe adresa [email protected]. Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această experiență de naștere cu moașa în Germania, îți recomandăm să citești și:
- Naștere naturală în Italia. „Nu e adevărat că toți medicii de afară sunt amabili!”
- Naștere la spitalul Delta din Belgia. „Am născut cu ventuză și forceps, deși era planificată cezariana. A fost o experiență oribilă!”
- Naștere în Italia. „M-am gândit că va fi mai bine decât în România însă am ales un spital unde era să mor”
- Cezariană în Belgia. „Nașterea a fost o traumă. M-au lăsat să mă chinui 24 de ore, deși nu puteam naște natural”
